Proză

Proză de Ovidiu Dunăreanu: „Fugara dintre ape”

La miezul unei nopți, într-un început de vară, când încerca să ațipească, a răzbătut de la suprafața apei până în bordeiul său o bufnitură mai ceva ca în alte dăți. Și și-a zis, că nu putea fi decât zbaterea strașnică a unuia dintre somnii uriași ce-și făceau veacul prin zavalurile din apropierea malului. Așa că …

Teatru de Radu F. Alexandru: „Harakiri”

(fragment) „Pământul are o piele; și această piele are boli. Una dintre aceste boli se numește, de exemplu: Omul.“ Nietzsche IRA / DUMITRU / IULIAN Cele trei personaje nu presupun un comentariu special. Am putea reține, eventual, frumusețea frapantă a Irei; emotivitatea și crisparea greu de disimulat ale lui Iulian; eleganța (costumul de vară, croit …

Gabriela Adameșteanu: „Riscurile tăinuirii”

Ca tuturor celor celor crescuți în comunism, și mie trecutul legionar al lui Mircea Eliade mi-a rămas mult timp necunoscut. M-am confruntat cu el doar când am ajuns, în septembrie 1990, în rezidența literară din Iowa City unde, așa cum am povestit în Anii romantici, am aflat despre articolul lui Norman Manea, Culpa fericită, care …

Proza de azi: Daniela Zeca, „Ana”

La vârsta ei, devenim invizibile. Are cincizeci de ani, dar pe ea o vezi de departe, e ca un ac de aur vechi, înfipt într-o pălărie de pai, dar cu trei briliante în vârf, prea nobilă ca să fie acolo și în același timp nelipsită. E palidă și zveltă, suavă, agilitatea ei de țipar s-a …

Proza de azi: Varujan Vosganian, „Concert pentru mâna stângă”

Ada Macler, profesoara mea de pian, se număra printre adoratorii lui Shiva. Zeul, dansând pe spinarea unui demon și înconjurat de un cerc cu circumferința în flăcări, era așezat pe capacul pianinei, lângă metronomul care întruchipa, pentru nevolnicul elev ce eram, un instrument de tortură de o rezonanță de-a dreptul inchizitorială. În tentativele zadarnice de …

Proză de Ștefan Mitroi: „Povestea vieții lui Simion Fușarău”

Abia împlinise 18 ani. Era vârsta la care unii dintre cei de vârsta lui plecaseră în America să facă bani, promițând c-or să vină, atunci când credeau c-au făcut destui, înapoi acasă. Câțiva chiar veniseră. Dintr-odată, gospodăriile acestora începuseră să înflorească. Trebuia să fii îndrăzneț și puternic, ca să poți pleca. Și mai trebuia ceva, …