Proză

Teatru de Radu F. Alexandru: „Harakiri”

(fragment) „Pământul are o piele; și această piele are boli. Una dintre aceste boli se numește, de exemplu: Omul.“ Nietzsche IRA / DUMITRU / IULIAN Cele trei personaje nu presupun un comentariu special. Am putea reține, eventual, frumusețea frapantă a Irei; emotivitatea și crisparea greu de disimulat ale lui Iulian; eleganța (costumul de vară, croit …

Gabriela Adameșteanu: „Riscurile tăinuirii”

Ca tuturor celor celor crescuți în comunism, și mie trecutul legionar al lui Mircea Eliade mi-a rămas mult timp necunoscut. M-am confruntat cu el doar când am ajuns, în septembrie 1990, în rezidența literară din Iowa City unde, așa cum am povestit în Anii romantici, am aflat despre articolul lui Norman Manea, Culpa fericită, care …

Proza de azi: Daniela Zeca, „Ana”

La vârsta ei, devenim invizibile. Are cincizeci de ani, dar pe ea o vezi de departe, e ca un ac de aur vechi, înfipt într-o pălărie de pai, dar cu trei briliante în vârf, prea nobilă ca să fie acolo și în același timp nelipsită. E palidă și zveltă, suavă, agilitatea ei de țipar s-a …

Proza de azi: Varujan Vosganian, „Concert pentru mâna stângă”

Ada Macler, profesoara mea de pian, se număra printre adoratorii lui Shiva. Zeul, dansând pe spinarea unui demon și înconjurat de un cerc cu circumferința în flăcări, era așezat pe capacul pianinei, lângă metronomul care întruchipa, pentru nevolnicul elev ce eram, un instrument de tortură de o rezonanță de-a dreptul inchizitorială. În tentativele zadarnice de …

Proză de Ștefan Mitroi: „Povestea vieții lui Simion Fușarău”

Abia împlinise 18 ani. Era vârsta la care unii dintre cei de vârsta lui plecaseră în America să facă bani, promițând c-or să vină, atunci când credeau c-au făcut destui, înapoi acasă. Câțiva chiar veniseră. Dintr-odată, gospodăriile acestora începuseră să înflorească. Trebuia să fii îndrăzneț și puternic, ca să poți pleca. Și mai trebuia ceva, …

Proză de Ștefan Damian: „Fitness”

De când nu își mai putuse permite să cumpere piatră pentru sculpturi, Iv se reprofilase: într-o prelungire a casei, unde, de obicei, ai lui ținuseră butoaie, troci, lucruri uzate (printre care și un vermorel de aramă pe care avea de gând să-l repare), își făcuse un cuptor de ars piese de lut. Se îndreptase spre …

Gheorghe Grigurcu: „Câteodată un singur rând scris“

Metafora, acest orgasm al lucrurilor. * Scriptor. Se străduiește a găsi firescul în nefiresc aidoma unui acrobat care, aflat pe sârmă, execută cu dezinvoltură mișcări dificile la culme. * Scriind omagial despre X când acesta a devenit octogenar, Y se rostește cu amabilitate: „acum, când e aproape de sfârșitul vieții“. * „Pentru gândirea medievală, omul …

Andreea Răsuceanu: „Venețiana”

Pielea era subțire și transparentă. Se vedea pe sub ea cum curgea sângele, prin micile tunele verzui, se simțeau bătăile inimii, rapide, disperate, ca și cum cineva ar fi lovit dinăuntru cu pumnii în mușchiul micuț. Umflături în jurul ochilor, al gleznelor, pielea acoperită de pete cenușiu-albăstrui, știa ce însemnau toate astea. Copilul venise prea …

Proză de Leo Butnaru: „Două întâlniri, la Vila Scriitorilor de la Neptun și… în vecinătate, la Nufărul (file de jurnal)”

11.VIII.2000 Pe la ora 15 și ceva, la Vila Stancu apare președintele Emil Constantinescu. Pantalon și cămașă blugi, încălțat în teniși. Președintele scriitorilor, Laurențiu Ulici, îl însoțește prin curte, apoi ne prezintă pe câțiva, care eram la… îndemână, pe terasă. Peste ceva timp – în clubul vilei. Eu mă așez lângă intrare, președintele: „Veniți aici“. …

Proză de Adrian Alui Gheorghe: „Inima jupuită”

Pe facebook, în timp ce navigam cu gîndul aiurea, am primit o solicitare de prietenie de la Rafailă Fernando. Am tresărit: Rafailă Fernando a fost unul dintre prietenii din copilărie, pierdut în negura vremurilor, coleg de școală, cîndva. De ce îmi amintesc de el, mai mult decît de alții dintre colegi? Fernando era singurul dintre …