Hărțile onirice

Pornind de la confesiunea lui Hugo Pratt privitoare la cărțile care l-au inspirat, Umberto Eco ajunge, amuzat, la concluzia că personajele din Balada mării sărate citesc lucruri mult mai serioase decât cele invocate drept modele de către creatorul lor. Personal, tind să fiu de partea lui Hugo Pratt. Lectura unei cărți „ușoare” făcute la o …



Cunoașterea luciferică, varianta grafică

În mod aproape tradițional, romanul istoric realist își plasează acțiunea în jurul unor date memorabile. Prin simpla evocare a acestora, se instituie un pact cu solemnitatea, specificitatea și unicitatea evenimentelor. Evident, nu toate creațiile cu teme istorice respectă această stratagemă. Unele debutează, dinadins, într-o zi banală. Dar, mai devreme sau mai târziu, și acest tip …



Balada mării sărate

În 1967, Hugo Pratt avea în spate un stagiu internațional impresionant de scenarist și autor de benzi desenate. Locuise în Anglia și în Argentina și abordase toată gama tematică la modă: de la întâmplări din Far-West, la ilustrarea unor episoade ale colonialismului britanic. Fusese ilustrator de cărți și de jurnale, grafician cu ora sau cu …



Turnesolul ca mască

Victor Ponta este unul dintre politicaștrii ieșiți de sub pulpana lui Adrian Năstase. Șef al tinerilor pesediști, om de casă al boss-ului, titirez politic ce se mișca dezinvolt printre greii partidului, Ponta a făcut o carieră peste așteptări: secretar de stat, șef al corpului de control al primului-ministru, conferențiar universitar, parlamentar, ministru, șef de partid, …



Șamanii în derivă

Una din tacticile prin care intelectualii de stânga au ocupat prim-planul dezbaterilor ideologice e denunțul. Indiferent de situație, de context, de timp și loc, ei demască nazismul și văd peste tot fasciști. Până la un punct, metoda poate fi câștigătoare. Într-un articol din „The New York Times”, Paul Krugman făcea, acum vreo doi ani, afirmația …



Rasismul de amfiteatru

Dacă definițiile de dicționar mai au vreo valabilitate, ceea ce se încearcă acum în Statele Unite (și în unele țări occidentale) este impunerea unei combinații de socialism și fascism. Sigur, motivația conjuncturală poate fi mânia, frustrarea, revolta față de un act barbar. Un actor de la vârful ierarhiei politice americane a folosit formula „fascism de …



Industria compasiunii

Bănuiam că, mai devreme sau mai târziu, duplicitarismul moral, demagogia, populismul deșănțat, nerușinarea abjectă a multi-milionarilor cu vederi de extrema stângă de la Hollywood vor fi taxate. Va veni și rândul ideologilor radicali din campusuri, acești fățarnici impenitenți, apărați de statutul de inamovibili și remunerați cu sume imense pentru o muncă adeseori fără nicio valoare. …



Radicalismul: faza pe statui

În cultură, nu există „generații spontane“. Nu e posibil ca din materie moartă să ia naștere organisme vii. Cultura înseamnă continuitate, construcție neobosită, dialog și schimb de idei. Nu poți face cultură stând în afara culturii, după cum nu poți fi locuitor al Pământului dacă doar gravitezi în jurul lui. Cu toate acestea, refuzul trecutului …



Internaționala talibană

Dac-ar fi să găsesc nota comună a radicalizării politico-civice pe care-o trăim, aș defini-o drept transformarea compasiunii în pretext al urii. Mă refer la ceea ce se întâmplă în momentul de față în Statele Unite și în mai toate țările din Occident. În România avem doar adepți servili ai acelor poziții, „postaci” încântați că au …



Reductio ad hitlerum

Radu Jude e un regizor român de film și teatru. La patruzeci și trei de ani, se poate mândri cu o prezență amplă în cadrul unor festivaluri, când ca membru în jurii, când ca multiplu premiat. O știre recentă ni-l înfățișează în postura de unic regizor român care participă la Berlinala din acest an cu …