Primează omul într-o biografie romanțată, dar omul este subiect tocmai datorită gândirii sale, faptelor sale. Este o aporie pe care mai mulți autori de biografii (romanțate) o ignoră, nu neapărat în beneficiul personajului principal. Circumscrierea lui Blaga în ambitusul Clujului anilor 1950, ani grei ai interdicției cvasiexplicite pentru poet, de unde se fac incursiuni în …
Între colecțiile de citate ale moralistului Radu Paraschivescu, În virtutea inepției. Nouă antologie de perle completează panorama cu aduceri la zi memorabile. La originea acestor conspectări asidue, ritmice, pline de acuratețe și excedând de atâta actualitate nu stă, cum s-ar putea crede, o nevoie aforistică, precum în cazul unui Gheorghe Grigurcu, bucuros să umple noian …
Cum poate fi materia bombardată cu timp? Cum modifică așa-numitul timp greu o realitate cotidiană, trecând-o pe frecvențe onirice/funambulești? Răspunsurile acestor întrebări, dar și ale altora de-o natură similară, ni-l oferă narațiunea insolită a romanului Povestea elefantului care trăia într-o nucă, semnat de Adrian Alui Gheorghe, un autor plurivalent și un povestitor fermecător. În cadrul …
Ediția revăzută a volumului de proze semnat de Veronica D. Niculescu, Roșu, roșu, catifea. Povestiri cu î din i (subtitlu ce dialoghează cu titlul cărții lui Pavel Gheo, Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a) e un nou și fertil prilej de reflecție asupra feluritelor modalități de trecere a experienței …
Oare cîți oameni se mai lasă prinși în mrejele lecturii, ale lecturii ca desfătare, care te informează și te formează în mod relaxat, în care timpul te atinge cu eternitatea lui, te ridică în imperiul iluziilor și te lasă din nou pe pămînt, dar nu deziluzionat, ci mai întremat, sufletește, spiritual, însă în legătură strictă …
Mircea Gelu Buta: În modernitatea noastră crepusculară, nu se mai înțelege prin natură ceea ce întrezăreau romanticii sau peisagiștii școlii de la Barbizon, care la rândul lor moșteniseră o anumită lectură de la antecesori. Din punctul de vedere al istoriei, termenilor și percepției „natura“ nu mai este naturală, după cum nici omul nu se mai …
I-a fost dat insomniacului Nabokov să înfăptuiască, în 1964, unul dintre cele mai temerare experimente cu timpul şi cu visele, un ecou al propriei sale ambiţii creatoare de a răsturna ordinea clasică a ficţiunii. Cartea imaginată de Ghennadi Barabtarlo nu este doar fotografia fascinantă a acestui moment, dar şi monumentul erudit închinat unei obsesii nabokoviene. …
Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat este unica piesă de teatru pe care a scris-o Gabriel García Márquez, unul dintre scriitorii care au dominat literatura celei de a doua jumătăți a secolului XX și a acestui sfert al secolului nostru. Vasta sa operă, încununată cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, cuprinde genuri …
Altfel de elegie Doamne, ce multă viață a intrat prin casele noastre și cum s-a dus ea pe apa sâmbetei! Unde s-o fi dus atâta viață?! Iar eu… Toată viața am fost propriul meu sclav: du-te încolo, vino înapoi – n-am avut nicio clipă de răgaz și pentru mine. Ca soldatul pe front: „ia linia …
Despre Lucian Blaga s-a scris enorm de-a lungul timpului. Numeroase studii și articole au investigat multiplele fațete ale personalității sale proteice: poet, filosof, dramaturg, prozator, traducător și publicist. Cu toate acestea, recenta carte publicată de Florina Ilis are meritul de a propune o nouă perspectivă asupra vieții și operei reputatului om de cultură. Este vorba …
Construind două personaje placide, fără inițiative pulsionale, lectorul de portugheză Fernando și cel de franceză Jean-Paul, comuniști de-a dreptul fervenți într-un București încenușat, reputatul profesor de literatură, criticul și istoricul literar Mihai Zamfir alege o perspectivă altfel, à l’envers, asupra revoluționarului an 1989.Dacă în volumul de stilistică Din secolul romantic, apărut la începutul lui 1990 …
Poezia lui Marcel Tolcea, din volumul Bicicleta Van Gogh pare să reitereze o afirmație a lui Georges Bataille, care spune că: „arta este singura activitate umană care nu servește niciun scop.“ Marcel Tolcea scrie cu o ironie fină, adesea autoreflexivă, care subliniază caracterul non-serios (în sens nietzschean) al poeziei. Acest joc cu limbajul, cu convențiile …