Un „record“ greu de egalat: România anului 2020 este țara unde doi tineri bicicliști au parcurs distanța dintre Brașov și Curtea de Argeș mai repede decât un tren interregio. De necrezut! Și totuși aceasta este realitatea crudă în care trăim. Suntem în secolul XXI, în lume se înregistrează performanțe în construcții, inovații tehnologice uluitoare. De pildă, în Elveția, s-a construit cel mai lung tunel din lume, cu două galerii paralele, pe o distanță de 57 de kilometri, străpungându-se masivul Gotthard, iar aici, noi nu suntem în stare să reparăm, nici după 15 ani, un biet podeț feroviar undeva la Grădiștea și astfel cea mai veche cale ferată din țară, spre Giurgiu, rămâne nefolosită. Sau în Norvegia, se construiește o extraordinară autostradă subacvatică, cu tuneluri săpate sub nivelul mări, dar și cu altele plutitoare, iar aici, noi abia reușim, cu chin și cu vaiere, să facem 3 (trei!) kilometri de linie ferată simplă, prin câmpie, spre aeroportul Otopeni, și această „realizare“ e singura lucrare de infrastructură feroviară apărută în țara aceasta din 1984 și până astăzi. Nevolnicia noastră este evidentă, strigătoare la cer. Și pe cât de nevrednici și de neputincioși ne arătăm a fi, pe atât de mândri ne legitimăm cu izbânzi neînsemnate, ce ar trebui mai degrabă să ne facă să plecăm capul rușinați. Tocmai am inaugurat un pasaj care nu duce nicăieri, pe care autobuzele nu încap, căci e prost proiectat, și care a costat, se spune, 100 de milioane de euro. Am testat și mersul spre aeroport cu trenul (viteza lui e deocamdată de melc, la interval de 50 de minute!), am inaugurat și metroul (după o întârziere istorică!), cum am inaugurat și cioturi de autostradă sau doar deschideri de șantiere. La aceste festivități au participat înalți oficiali ai statului român. La unele a luat parte chiar președintele țării. Dumnealui și-a justificat prezența acolo nu cu o motivare triumfalistă, ci tocmai ca să marcheze eșecurile de până acum și să dea un semnal că actualii guvernanți sunt conștienți de restanțe și sunt hotărâți să îndrepte lucrurile. N-avem de ce să nu le dăm crezare noilor autorități, mai ales că nu ele se fac vinovate de stagnare (mai corect, de regres): alții s-au aflat la guvernare și au irosit resursele statului preocupați doar de lupta lor cu justiția.