Caleidoscop

 O anumită situație epică

Mă urmărește/ mă preocupă o anumită imagine, o anu­mită situație epică. Încerc s-o reprezint: cineva, coman­dantul unei garnizoane, în fruntea grupului său de luptători, veghează în fața zidurilor și a porții unei cetăți pe care o apară, luptând, de ani și ani, cu valurile succesive de asediatori. Să apere cetatea a devenit principalul său țel personal, rațiunea lui de a fi. Și străduința sa, abnegația sa nu sunt în zadar, căci el, ostașul atât de dăruit acestei cauze, reușește să protejeze cetatea respingând atac după atac.

Într-un târziu moment de nesperată acalmie, când, după o bătălie în care fuseseră învinși, agresorii/ năvălitorii se retrăseseră, ofițerul are răgaz și se întoarce în cetate să vadă ce mai fac ai săi, cei apărați.

Și găsește cetatea goală. Locuitorii săi, între timp, se prăpădiseră, sau o părăsiseră după atâtea încercări care le primejduiseră viața, sau dăduseră bir cu fugiții căutând un loc mai liniștit, mai ospitalier, în care să-și ducă zilele.

Ofițerul, sleit de puteri, îmbătrânit, cu trupul ticsit de răni, aproape de capătul vieții, își dă seama că, vreme îndelungată, apărase, în realitate, o cetate pustie.

Atâta consum de energie sufletească și chiar atâta efort și chin fizic, pentru ce? se întreabă el și, deodată, realizează dezolat că se înșelase, crezuse într-o iluzie și are sentimentul că întreaga lui existență fusese o zădărnicie.

Nu știu dacă această întâmplare schițată aici poate constitui sămânța unei mici scrieri narative. Cert este că în derularea existențelor noastre ne întâlnim cu asemenea situații: luăm hotărâri pe care le considerăm corecte și apoi trăim ascultând cu neînduple­care de ele, ca și cum ar fi adevăruri. Iar la un moment dat constatăm că am greșit: convingerile în lăuntrul că rora ne poziționaserăm noi se dovedesc a fi neîntemeiate/ eronate. Și atunci, firesc, tot eșafodajul vieților noastre se destramă ca un fum, se năruiește ca un castel de nisip, luat de vânt. Și rămânem suspendați în gol, fără răspuns la întrebarea ce ne facem, cum ieșim din această stare de fapt fără ieșire.

Alegerile din Statele Unite

Cutremur politic în America, înfrângere zdrobitoare pentru Trump după alegerile din 3 noiembrie. Republicanii au pierdut majoritatea atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat. Democrații au obținut victoria la scoruri mai mari decât sperau ei și decât indicau cele mai optimiste previziuni ale sondajelor. Presa vorbește despre sfârșitul MAGA. S-au înregistrat victorii ale democraților în state tradițional republicane, Texas, Kansas, Maine, Carolina de Nord și Carolina de Sud. Cum s-a ajuns la acest deznodământ? Explicația imediată pe care o dau comentatorii este una simplă: creșterea prețului motorinei și benzinei, care atrage după sine scumpiri în lanț și deci îi afectează pe cetățenii americani, se află la originea acestui dezastru electoral (pentru republicani) și, totodată, triumf electoral (pentru democrați). În realitate, cauzele sunt mai multe și, din fericire, zic eu, mai profunde. În esență, a fost un vot anti-Trump. Asta, deși Trump declara în modul său tipic, adică plin de nemărginită încredere în sine însuși (asta ca să ne exprimăm blând și eufemistic!) că, dacă ar fi fost numele său pe listă, atunci sigur ar fi câștigat aceste alegeri. Că nu așa stau lucrurile o demonstrează răspunsurile a peste 75% dintre americani care sunt nemulțumiți de direcția în care merge țara și, de asemenea, dorința exprimată de peste 70% dintre americani care cer Congresului să controleze mai strict puterea excesivă a celui care, pentru încă doi ani, le mai este președinte.

De altfel, l-am putut auzi pe Obama vorbind pe șleau despre corupție, incompetență și comportament inadmisibil, toate la un nivel nemaiîntâlnit, din partea lui Trump și a administrației sale. Nu doar democrații, ci majoritatea societății americane observă și dezaprobă felul cum, în această perioadă, s-au îmbogățit sfidător și necinstit apropiați ai președintelui. După cum electoratul american nu are cum să fie de acord cu declanșarea războiului din Iran (care n-are aprobarea Congresului și care a răvășit întreaga planetă prin consecințele eco­nomice nefaste provocate), cu introducerea taxelor vamale discreționare, cu îndepărtarea de Uniunea Europeană și de Canada, cu apropierea stranie de Moscova și favorizarea lui Putin în detrimentul Ucrainei. Într-un fel, această reacție extraordinară la urne a alegătorilor americani este probabil provocată și de alte demersuri și declarații ale liderului de la Casa Albă: anunțul că oprește războiul din Ucraina în prima sa zi de președinție, anunțul că deja a făcut să se încheie opt conflicte militare peste tot în lume, anunțul că intenționează să atașeze Groenlanda și Canada și altele. Oricum, ce s-a petrecut în ziua de 3 noiembrie în Statele Unite ne redă și nouă, aici, departe, speranța că acest mare stat nu și-a pierdut vocația pentru care e apreciat în lume, aceea de a fi un apărător al valorilor democratice.

Ce anume se va schimba, în bine nădăjduim, în politica externă a Statelor Unite, vom vedea curând, nu e cazul să facem predicții. Vom vedea și ce urmări vor fi pentru țara noastră.

Armele vremurilor noastre

Este publică informația aceasta: România cumpără din Statele Unite 32 de avioane multirol F-35 Lightning II, care costă 6,5 miliarde de dolari și care vor intra în dotarea armatei române în anii 2030 și 2031. De aseme­nea, am încheiat un con ­tract, tot cu Statele Unite, pentru achiziționarea a 54 de tancuri Abrams mo­dernizate, pentru suma de 1,07 miliarde de dolari. Acestea vor intra în proprietatea Forțelor Terestre Române până în anul 2028. Sumele puse în joc sunt într-adevăr uriașe. Cine câștigă din această stare de beligeranță mondială? Iată, industria de arma­ment americană.

Dar un alt aspect mi-a atras atenția când am citit această infor­mație. Și anume: noi cumpărăm tancuri. Dar oare ne mai folosesc ele, mai întâlnim astăzi acel război clasic în care, de pildă, pe câmpurile de luptă, se înfruntau batalioane de tancuri sprijinite de artilerie? Nicidecum. Dezvoltarea tehno logică fulminantă a pătruns și aici și a modificat complet tipurile de confruntare armată: acum, arma cea mai eficientă se adeverește a fi drona. Forțată de atacurile Rusiei, Ucraina a inițiat un proces de producere a unor drone din ce în ce mai performante. Așa se face că o dronă care costă doar câteva mii de euro sau dolari e posibil să doboare, să neutralizeze un avion sofis­ticat ale cărui costuri sunt, iată, enorme, aproape o sută de milioane de dolari.

Dar mai mult, nu doar dronele sunt noile arme ale vremurilor noastre. Ci, așa cum ne avertizează experții militari și politologii, „orice poate deveni o armă“. De exemplu, tocmai ne convingem, Strâmtoarea Ormuz. Sau criza locuințelor din Spania. Sau condițiile din unitățile de învățământ din Franța. Sau nemulțumirile fermierilor. Sau atacurile cibernetice ale hackerilor asupra frigiderelor din lanțurile de supermarketuri din diferite țări, prin care se ridică temperatura înlăuntrul acestor aparate, ceea ce duce la alterarea alimentelor păstrate acolo. Sau, și mai grav, aceleași atacuri asupra camerelor frigorifice unde se depozitează plasma. Sau falsele amenințări cu bomba la bordul avioanelor, care induc frica în toată Europa. Et caetera et caetera. Războiul s-a schimbat la față, incredibil: se numește hibrid, se bazează pe manipulări, este insidios, multiramificat și, uneori, ne dă impresia că e de neoprit.