La Editura Casa Cărții de Știință au apărut recent Caietele FestLit Cluj 2026, purtând titlul Memorie culturală vs Amnezie culturală. Cartea se găsește în prelungirea unei lungi serii de lucrări colective îngrijite de Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Ea a fost prezentată cu ocazia celei de a treisprezecea ediții a Festivalului Național de Literatură. Un scurt istoric al acestuia se realizează în Addenda lucrării. De-a lungul anilor, caietele și antologiile FestLit Cluj au abordat o serie de teme de actualitate, precum: Școala Ardeleană și începuturile modernității românești, Elogiu limbii române, Literatură și feminitate, Transilvania din cuvinte, Istoriile literaturii române, Scriitorul și Lumea, Autoportrete în oglindă, Literatură și gastronomie, Lumea din cuvinte, Realitate și ficțiune etc.
Volumul Memorie culturală vs Amnezie culturală reunește treizeci de semnături aparținând unor personalități marcante ale vieții literare contemporane. Este vorba despre: Ioan-Aurel Pop, Varujan Vosganian, Aurel Codoban, Ion Pop, Paul Cernat, Gabriel Chifu, Vasile Igna, Horia Bădescu, Ioana Bot, Constantina Raveca Buleu, Laura Lazăr Zăvăleanu, Angelo Mitchievici, Adrian Tudurachi, Ion Simuț, Vianu Mureșan, Ioan T. Morar, Irina Petraș, Gheorghe Pârja, Menuț Maximinian, Delia Muntean, Mircea Popa, Viorel Mureșan, Laura Poantă, Olimpiu Nușfelean, Ilie Rad, Dana Buzura-Gagniuc, Doina Rad, Ovidiu Pecican și Gheorghe Glodeanu.
În fruntea dezbaterilor se găsește un Argument în care Irina Petraș explică titlul cărții. Aceasta mărturisește că nevoia de a vorbi despre problema memoriei culturale a fost provocată de discuțiile din jurul Programei școlare pentru clasa a IX-a, care „au scos la iveală fragilitatea raportării noastre la tradiție, la arhiva identitară”. Exegeta constată că tema se dovedește de o stringentă actualitate. Caietele au preluat, cu acordul autorilor, mai multe texte consacrate subiectului în nr. 1-2 din 2026 al revistei România literară. La acestea se adaugă un număr important de intervenții semnate îndeosebi de membrii Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor. Toate textele vorbesc despre actualitatea unei teme ce merită să fie aprofundată. Abordările semnatarilor se dovedesc extrem de diferite, adesea surprinzătoare. Cartea rămâne deschisă, opiniile reunite în volum putând constitui pretextul unor dezbateri ulterioare.
Articolul semnat de academicianul Ioan-Aurel Pop are un titlu sugestiv: Teama de trecut sau literatura inventată. Distinsul om de cultură recunoaște gustul amar pe care i l-au lăsat dezbaterile privind programa de limba și literatura română pentru clasa a IX-a. Ioan Aurel-Pop nu îi înțelege pe cei care se opun tratării diacronice a literaturii române. Istoricitatea se dovedește un aspect fundamental în abordarea literaturii și în înțelegerea firească a evoluției acesteia. Cu atât mai mult cu cât direcțiile literare decurg unele din altele, noile curente literare apărând ca o negare a celor vechi, incapabile să se reînnoiască. Scriitorii nu sunt suspendați deasupra timpului, ci au trăit și au reflectat în operele lor lumea în care au trăit. De aici decurge nevoia firească de a interpreta un autor în cadrul epocii în care a creat, dar și necesitatea unei bune cunoașteri a istoriei. Literatura nu începe cu scriitorii de azi. Totul se bazează pe o bogată tradiție, fără de care nu se poate înțelege prezentul. Nu întâmplător, Ioan-Aurel Pop militează pentru păstrarea „tradiției bune”, cu atât mai mult cu cât predarea literaturii române în formă tematică poate duce la ștergerea memoriei elevilor. Chiar dacă cele două abordări pot deveni complementare, predarea literaturii nu se poate realiza în mod haotic. Îmi aduc aminte că unul dintre cele mai bune manuale de literatura română, după care se preda în urmă cu câteva decenii, a fost acela în care scriitorii erau analizați în succesiunea curentelor literare: umanism, clasicism, realism, romantism, simbolism etc. În felul acesta, diacronia se împletea fericit cu trăsăturile specifice diferitelor direcții culturale, iar elevii puteau să plaseze ușor un scriitor în epocă.
Și Varujan Vosganian militează pentru o programă școlară care să le ofere adolescenților o imagine cât mai coerentă privind evoluția literaturii române. Un bun rezumat al disputei dintre adepții cronologiei și cei ai tematismului în predarea literaturii face Paul Cernat. Refuzând o „memorie captivă”, profesorul Ion Pop constată lipsa de interes manifestată la noi față de memoria culturală. La rândul lui, Gabriel Chifu investighează raportul dintre memorie și uitare. Cunoscutul om de cultură atrage atenția asupra pericolului reprezentat de amnezia culturală, care ar consfinți triumful neantului.
Dezbaterea lansată de Irina Petraș în volumul Memorie culturală vs Amnezie culturală se dovedește de o stringentă actualitate, demonstrată de numeroasele opinii vehiculate.