Stilometria este o disciplină integrată în așa-numita New Philology, care aplică în domeniul stilisticii o metodologie modernă, bazată pe tehnologia informației. Pe lângă analiza statistică deja clasicizată, principala strategie utilizată de stilometrie este inferența statistică. Aceasta permite derivarea unei concluzii privind paternitatea auctorială prin procesarea datelor textuale care conțin mărci stilistice specifice unui anumit autor. Printre acești indicatori se numără modelele propoziționale, recunoașterea tiparelor stilistice (sau identificarea abaterilor de la acestea – pattern/anti-pattern recognition), precum și frecvența utilizării anumitor lexeme. Prin urmare, stilometria computerizată folosește algoritmi matematici fundamentați pe învățarea automată (machine learning).
O metodă complementară stilometriei, cu valențe inferențiale în stabilirea filiației și a paternității unui text, este text mining-ul. Această tehnică folosește, de asemenea, învățarea automată, însă analiza datelor se realizează prin pattern learning, definit drept „descoperirea de către computer a unor informații noi, nemaifolosite în prealabil, prin extragerea automată a datelor din diverse surse scrise“ (1). Am aplicat aceste două metodologii fundamentale ale lingvisticii detectivistice pe un text extrem de controversat: romanul Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu. Urmărind acest studiu de caz prin intermediul stilometriei și al text mining-ului, am încercat să reconfigurăm paternitatea auctorială a unei cărți care și-a dobândit în timp o reputație nefastă, fiind adesea citată ca model clasic de propagandă proletcultistă în literatura română.
La apariție, Mitrea Cocor (ESPLA, București, 1949) a fost întâmpinat cu cronici literare elogioase, dirijate politic, care evidențiau „meritele” luptei de clasă reflectate de autor. După 1989, receptarea romanului a devenit eminamente negativă, istoricii literari considerându-l un exemplu cras de oportunism și aservire ideologică pro-bolșevice (2). Deși problema paternității acestui text a fost ridicată în repetate rânduri, ipoteza unui alt autor a fost formulată explicit o singură dată. Într-un articol din 2010, intitulat Cine a scris romanul „Mitrea Cocor”?, Dan Brudașcu afirma fără echivoc: „Adevăratul său autor este poetul Dumitru Ciurezu“ (3).
Cu toate acestea, analiza stilistică relevă în Mitrea Cocor o atmosferă comparabilă cu cea din marile romane sadoveniene. Comparația hiperbolizantă, omniprezentă în opera scriitorului, este pe deplin vizibilă și aici, iar tropii cu funcție fonosemantică – o altă marcă distinctivă a scriiturii sale – sunt meșteșugiți cu aceeași forță imaginativă. De asemenea, secvențele anecdotice au la bază antanaclaza eliptică bazată pe polisemie, procedeu recurent în textele sadoveniene. Un exemplu edificator se regăsește în Hanu-Ancuței și își găsește ecoul în textul analizat: „La Malu Surpat, la moara lui Ghiță Lungu, pietrele măcinau boabe și rumânii vorbe” (p. 116). Alteori, snoava utilizează anacolutul, o altă constanță stilistică a scrierilor sale: „Bine, Ghiță. Știi că eu nu ies din hotărârea ta: numai să faci așa cum îmi place mie” (p. 16).
Motive literare tipic sadoveniene apar și la nivel de detaliu. Gluga purtată de un protagonist în timpul unei scene de ploaie este o imagine recurentă, prezentă și în Mitrea Cocor: „Într-adevăr, Nastasia era, cu un sac mare potrivit ca o glugă în cap și pe umeri, cu poalele sumese, cu încălțările încărcate de noroi“ (4). Spre comparație, nuvela Bordeienii se deschide cu o imagine similară: „Niță Lepădatu a venit la Ilișeni […] într-o toamnă; singur, numai cu gluga și cu ciomagul lustruit“ (5). Tot în această nuvelă, personajul Faliboga poartă gluga aidoma lui Mitrea Cocor: „Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca un drac cu glugă în cap umbla pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă.“ (6). În mod similar, uimirea în fața trenului experimentată de personajele din Mitrea Cocor se regăsește în Demonul tinereții: „Acolo este trin: un fel de căsuță pe roate, care fuge singură, fără cai. Ce drăcie a fi asta, nu știu că n-am văzut-o; eu nu m-am pogorât niciodată de la munte, dintre oi, – dar zice că este…“ (7), dar și în Bordeienii: „—…și spune și de trinuri… / — Ce sunt acelea? întrebă fata uimită./— Nu știu, da’ am auzit că sunt așa un fel de căruțe care umblă cu mașini… și pe ploaie și pe ninsoare … da’ repede grozav… acu sunt aici, ș-acu nu le mai vezi…“ (8).
La polul opus acestor pagini pur sadoveniene se află însă pasajele de strictă propagandă ideologică. În cazul acestora, analiza lingvistică asistată de calculator indică o probabilitate ca Sadoveanu să fie autorul de doar 1,4% – un indice neglijabil în termenii stilometriei bazate pe analiza datelor. Algoritmii de pattern recognition infirmă calitatea de autor a lui Sadoveanu în aceste secvențe unde dogmele marxist-leniniste alterează valoarea estetică a textului. Aceste pagini par a fi inserții ulterioare în corpusul romanesc inițial.
Rezultatele cercetării evidențiază, așadar, o dublă paternitate auctorială, chiar dacă identitatea celui de-al doilea semnatar rămâne necunoscută. Cert este că analiza bazată pe forensic linguistics respinge ipoteza ca Dumitru Ciurezu să fi scris întregul roman; datele indică faptul că textul îi aparține lui Sadoveanu în proporție de 87%. Prin urmare, Dumitru Ciurezu nu poate fi considerat autorul de facto al cărții. Dacă acesta a contribuit la redactare, acoperind procentul de 13% care nu îi aparține din punct de vedere stilometric lui Sadoveanu, resorturile acestei colaborări rămân deocamdată o enigmă. Concluzia testelor de stilometrie și text mining este însă certă: nucleul literar și stilistic din Mitrea Cocor a fost scris, indiscutabil, de Mihail Sadoveanu, însă forma finală a cărții a integrat inserțiile ideologice ale unui coautor, deschizând o nouă și fertilă direcție de cercetare în privința delimitării tematice și cantitative a acestei colaborări.
Prin urmare, Dumitru Ciurezu nu poate fi considerat autorul de facto al cărții Mitrea Cocor. Dacă acesta a contribuit la redactare, acoperind procentul de 13% care nu îi aparține din punct de vedere stilometric lui Sadoveanu, resorturile acestei colaborări rămân deocamdată o enigmă. Concluzia testelor de stilometrie și text mining este însă certă: nucleul literar și stilistic din Mitrea Cocor a fost scris, indiscutabil, de Mihail Sadoveanu, însă forma finală a cărții a integrat inserțiile ideologice ale unui coautor, deschizând o nouă și fertilă direcție de cercetare în privința delimitării tematice și cantitative a acestei colaborări.
Daniel Deleanu
________________________________________
1 Marti Hearst, “What Is Text Mining?” Publicat pe platforma SIMS, University of California, Berkeley, 2003. https://people.ischool.berkeley.edu/~hearst/text-mining.html. Accesat 10 aprilie 2026.
2 Mihail Friedman, unul din traducǎtorii în limba rusǎ ai autorului Fraţilor Jderi, afirma – cu naivitate, ori poate doar din nevoinţǎ – cǎ Mitrea Cocor a fost scris de Sadoveanu însuşi, din convingerea acestuia cǎ regimul comunist va schimba soarta clasei muncitoare. V. Mihail Friedman, Interviu despre Mihail Sadoveanu. Apud Ilie Rad, Mǎrturia profesorului Dan Brudaşcu privind paternitatea romanului„Mitrea Cocor“. Https://ilierad.ro/mǎrturia-profesorului-dan-brudascu-privind-paternitatea-romanului-sadovenian-mitrea-cocor-duminicǎ-27-mai-2012/. Accesat 3 aprilie 2026.
3 Dan Brudaşcu, Cine a scris romanul „Mitrea Cocor“? https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Cine%20a%20scris%20romanul%20Mitrea%20Cocor%20d. Accesat 4 aprilie 2026. Articolul a fost publicat mai întâi în Oglinda literarǎ, an IX, nr. 108, dec. 2010, respectiv an X, nr. 109, ian. 2011, fiind reluat ulterior de mai multe publicaţii online.
4 Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, ESPLA, Bucureşti, 1961 p. 137.
5 Id., Cântecul amintirii. Bordeienii. Cocostârcul albastru, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969, p. 151.
6 Ibid., p. 175.
7 Mihail Sadoveanu, Demonul tinereţii, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti, 1928, p. 33.
8 Id., Cântecul amintirii. Bordeienii. Cocostârcul albastru, ed. cit., pp. 172-173.