Digitalizarea a fragmentat cultura în biți și a diversificat modurile de asimilare a acesteia. Instrumentele și canalele online au modificat sentimentul de apartenență la o comunitate. Asistăm la integrarea tuturor, indiferent de gradul de alfabetizare, în categoria internauților, numiți în engleza americană și netizens, invenție lingvistică inspirată de pluralul citizens (cetățeni). Suntem membrii unei rețele și suntem distribuiți într-un habitat, după cum au susținut Michael Hauben și Ronda Hauben (Netizens: on the History and Impact of Usenet and the Internet, Washington DC, IEEE Computer Society Press, 1997). S-a format o legătură solidă cu internetul, care nu încetează odată cu scoaterea cablului din priză, mijlocitori fiind obiectele portabile precum telefonul mobil sau laptopul. Specia umană rezultată astfel nu vrea doar să acumuleze cultură generală, ci își desfășoară cercetarea în arhive online, stând pe bancă sau plimbându-se, alegând o cafenea liniștită sau retrăgându-se din aglomerația urbană, însoțindu-i pe copii la activități extracurriculare sau mergând cu trenul spre un simpozion, renunțând ca atare, aproape definitiv, în fiecare situație, să se deplaseze în biblioteci. Nemaiavând contact direct cu role de papirus, cu manuscrise, cu miscelanee, cu tipărituri rare, cu publicații seriale, neatingând și nerăsfoind bibliografia, această ființă forjată în interacțiuni la distanță aspiră totuși să interpreteze ceea ce citește și chiar să aducă inovații în științele exacte și cele umaniste, primind apelativul de Homo-Loggatus (Salvatore Spina, Homo-Loggatus. The Anthropological Condition of Historians in the Digital World, „Journal of Mathematical Techniques and Computational Mathematics“, Volume 2, Issue 10, 2023, p. 431-437).
Diferența între consumatorul de Wikipedia și Homo-Loggatus reiese din recursul la două căi distincte de citire a textului, identificate de Paul Cornea în Introducere în teoria lecturii (ediția a 2-a, Iași, Editura Polirom, 1998, p. 120): skimming („lectura informativă globală“) și scanning („lectura exploratorie“). Aceste obiceiuri s-au intensificat după contactul cu ecranul. Monitoarele PC-urilor, tabletele, LCD-urile vehiculează ceea ce se numește screen culture. Disciplinele umaniste digitale participă la consolidarea acestui mijloc de cultivare prin imagini atractive. Recent, la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române, s-a înființat, în cadrul Departamentului de „Ediții critice“, un colectiv de Digital Humanities. Scopul grupului este specific etapei de tranziție de azi, în care ne străduim să ne integrăm organic, așadar experimentând opțiuni și soluții de arhivare a canonului literar românesc. Primul pas este să încărcăm, pe o platformă electronică, scrierile postbelice semnate de Camil Petrescu. Pe termen scurt, un obiectiv va ține seama de așteptările mediului academic, nerenunțând la ideea să construim texte riguroase, învestite cu autoritate filologică stabilă, știind totuși că acestea se dezvoltă din afluenți de toate mărimile și de importanță inegală. Pe termen lung, vom continua să edităm critic, dar distanțându-ne de presiunea „textului de bază“ și de cea a delimitării „variantelor“.
Pentru a realiza partea tehnică, l-am rugat să ne ajute, în virtutea amiciției statornice, pe Adrian Cosmin Popescu, IT-ist cu experiență în ceea ce înseamnă digitalizarea și, totodată, absorbit de lectură și de condiția culturii umaniste. De altminteri, a fost firesc să procedăm așa. Ideile pe care i le-am împărtășit i s-au părut aplicabile. În termenii bunului meu prieten, vom centraliza manuscrise, texte și opere într-o bibliotecă virtuală, ușor accesibilă și la îndemâna oricui. Timpul este cea mai importantă resursă de care dispunem, iar găsirea unor date poate dura ore, zile, săptămâni și chiar ani. Apelând la framework-ul nostru, timpul se comprimă la câteva minute. Proiectul are două părți complementare: 1) o bibliotecă digitală, în expansiune, care conține oricâte titluri sunt necesare; 2) un șablon electronic care, plecând de la o operă dată, afișează comparativ – side by side – progresia autorului în scriere, de la prima ciornă până la manuscrisul final, avizat de corectori. Tehnologiile utilizate sunt la ultimele standarde, ținând pasul cu tot ce apare acum. Din punctul lui și al meu de vedere, cultura și știința merg mână în mână. Suflul proaspăt, adus în piața românească de acest proiect, încearcă să stabilească repere și balize. Am fost inspirați de centrele universitare din Vest, dar am păstrat coordonate specifice ale culturii române. Intenționăm nu doar să digitalizăm patrimoniul literar, ci să-l facem viu, accesibil și relevant pentru generațiile actuale și viitoare, contribuind activ la consolidarea identității într-un context globalizat. Vizibilitatea este dimensiunea complementară pe care dorim s-o recuperăm. Dacă medium is the message, după expresia lui Marshall McLuhan din Understanding Media (1964), atunci suntem capabili să lansăm, prin intermediul aplicațiilor informatice, așadar cu influență sporită față de traduceri, semnale internaționale energice despre participarea României în orchestra culturilor digitalizate.
Adrian Cosmin Popescu a acceptat sugestiile noastre și a venit cu experiența proprie, creând un produs funcțional atât pentru ecranele computerelor (PC și laptop), cât și pentru cele ale telefoanelor. Lui îi datorăm în totalitate proiectul pilot, care, pe lângă codul interfeței electronice, se axează, deocamdată, pe analizarea, cu deschideri multiple, a unui paragraf din volumul I al romanului Un om între oameni (1953) de Camil Petrescu. De asemenea, ne propunem ca, pornind de la schițe, însemnări, notițe, fragmente de portret, izvoare consultate de scriitor, confesiuni auctoriale și rezumate, să aplicăm metodologia criticii genetice pentru întreaga trilogie, reconstituind, pe cât dezvăluie documentele, cronologia etapelor de redactare și să amplificăm, treptat, aparatul de note, de comentarii, de trimiteri bibliografice și de imagini. Interfața permite să activăm ori să anulăm vizualizarea tuturor intervențiilor în text, unele datorate lui Camil Petrescu, altele făcute de redactorii de carte. Totodată, putem urmări sau ocoli comentariile cu caracter istoric realizate de colectivul de cercetare despre o serie de personalități atestate documentar. Pentru acest proiect, am îmbrățișat, atât în durata restrânsă, cât și în cea lungă, viziunea lui John Bryant din The Fluid Text. A Theory of Revision and Editing for Book and Screen (University of Michigan Press, 2002), care, prin noțiunea din titlu, înțelegea orice lucrare care există ca sumă a mai multor versiuni, decelabile prin evidențierea unor categorii de revizuiri, făcute de înșiși scriitorii, de redactorii de carte, de editori, de cititori, de public.
Textul este la dispoziția percepției culturale a utilizatorilor, a căror voință se manifestă cenzurând pasaje din rațiuni ideologice și/ sau morale, actualizând forme lexicale corecte altădată, comprimând narațiuni întinse, suprimând dialoguri și descrieri, aranjând cronologic acțiunea. Este tipul de proiect realizat din îngemănarea abilităților filologice și a celor software, având un potențial major de atragere a unor parteneri care să-l finanțeze corespunzător și constant. Altfel, nu va fi implementat sau, în cel mai fericit caz, se va confrunta cu sincope. Ne bucurăm, în acest moment, de aprecierile primite, prin e-mail, de la doi specialiști consacrați în această sferă: Peter Robinson și Patrick Sahle. Trecem printr-un impas epistemic, iar studiile literare românești resimt din plin echivalarea forțată a digitizării cu digitalizarea. Încărcarea unui volum în PDF nu este punctul final al editării, ci o secvență auxiliară, care seamănă cu primul exemplar al unui tiraj în curs de îmbunătățire.
Proiectul nostru ar da roade prin atragerea de sponsori. Câștigarea unui grant pe o perioadă limitată, de 2-3 ani, n-ar aduce performanță decât pentru realizarea adecvată – cu o echipă de patru cercetători și un informatician –, fiecare dintre ei stipendiat cel puțin la nivelul unui conferențiar universitar, a câtorva eșantioane din trilogia Un om între oameni, ai cărei martori textuali sunt, bunăoară, și bruioanele în creion ale unor capitole (Biblioteca Academiei Române), și o dactilogramă a volumului I, însoțită de rectificările lui Camil Petrescu (Muzeul Național al Literaturii Române). În sinteză, aspirăm ca, prin acest framework în mișcare, alimentat constant cu opere literare și nu numai, să elaborăm un spațiu virtual pentru întreaga cercetare din România consacrată manuscriselor și cărților digitalizate. Este o activitate fundamentală, care promovează patrimoniul cultural național. Rezultatele obținute până acum, menite să ofere un prim contact lămuritor, se găsesc la adresa https://book-reader-framework.vercel.app/book1.