De ce scrii?
De ce scrii?
De ce nu te rogi mai bine ?
Ai fi mai în cîștig.
Probabilitatea de a ți se împlini o dorință
e mai mare.
Ai deschide în tine izvoare înfundate.
Ori poezia e și nu e.
Scrisă nici nu mai e a ta niciodată.
Crește de una singură.
Sau piere străină.
Ea e întotdeauna doar a celui care o citește
iluminat.
Sau încuiat.
Adică fără cheia aceea care să o deschidă.
A te naște poet
e precum ai fi direct matur.
Precum ai vorbi direct de la naștere
fără să înveți pe silabe așa încet
și atît de greu cîte-un cuvînt.
Mai mult, precum ai vorbi orice limbă.
Căci traducerea poeziei e doar îndepărtarea
coajei lemnoase
în care stăruie singur cuvîntul.