Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer – zic,
Mi se aruncă de sus!
Deși am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost.
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
– Suflete, ia-o tu înainte, Pâș! Pâș!
Din Puntea (Ultimele), 1997