Într-o epocă așa cum e a noastră, în care poezia se cultivă intens și în care aproape oricine scrie versuri, a rememora originile acestei arte mi se pare a fi extrem de benefic. Și o putem face într-un mod instructiv. Astfel, Editura Eikon a publicat o Antologie a poeziei galiciano-portugheze, adică a liricii medievale galego-portugheze datând din secolele XII-XIV. Traducătorii și comentatorii Dan Caragea și Cristina Petrescu au realizat o operațiune dificilă și reușită. Într-un elegant volum cu text bilingv, sunt reproduse unele dintre cele mai celebre piese care au făcut faima poeziei din Portugalia în epoca medievală. Figurează aici un număr de peste cincizeci de autori, începând cu celebrii regi-poeți Dom Dinis și Dom Alfonso X, continuând cu autorii de capodopere numiți Pero da Ponte, Pero Meogo, Martim Codax etc. și terminând cu poeți mai puțin cunoscuți; defilează prin fața cititorului român tot ceea ce prima lirică peninsulară iberică a avut mai specific și mai strălucit.
Unul dintre coautorii cărții, Dan Caragea, este un vechi specialist în traducerea de poezie lusitană. El a dat primele mostre în urmă cu decenii, publicând și o Antologie a poeziei portugheze în anul 1990, prima de acest fel de la noi. A oferit echivalente românești pentru marii poeți portughezi, de la cei din Evul Mediu până la Fernando Pessoa. De data aceasta Dan Caragea s-a fixat asupra primelor două secole de poezie portugheză, alcătuind un florilegiu reprezentativ.
Colaboratoarea lui Dan Caragea, specialistă în limba portugheză, Cristina Petrescu, a reușit să compună traduceri exacte, compatibile cu cele ale principalului traducător. Un studiu introductiv și un amănunțit aparat documentar privind textele antologate aparțin, de asemenea, Cristinei Petrescu: antologia se prezintă astfel unitară, în ciuda faptului că a fost concepută de doi autori.
Prin această carte, descindem la originile poeziei europene. Marea producție poetică prezentă aici a fost aproape contemporană cu lirica provensală, cea care a imaginat primul model bine articulat de poezie, model ce a trecut de granițele teritoriului de origine pentru a influența apoi poezia scrisă în toată Europa. Ecouri provensale s-au propagat până în Iberia, așa că poezia galego-portugheză conține și ea teme, formulări și atmosferă ce amintesc de lirica din Provence. Dar aceste inserturi rămân ocazionale: lirica portugheză medievală s-a construit pe un model de absolută originalitate.
Antologia grupează textele în funcție de specificul lor tematic. Așa-numitele cantigas de amigo, cele mai ingenioase și mai impresionante poezii de iubire din literatura medievală portugheză, vor fi bine reprezentate atât ca număr de texte selectate, cât și ca valoare poetică a acestora. Sunt discursuri amoroase în care fata vorbește despre iubitul ei sau relatează întâmplări din romanul lor de dragoste, dar ele au fost, desigur, compuse de poeți, adică de bărbați. În acest mod de substituire a genului rezidă inovația așa-numitelor cantigas de amigo, inovație ce singularizează astfel de poezii între toate poeziile medievale de iubire din Europa.