Marcel Tolcea nu este un autor prolific, dar reușește să compenseze acest neajuns aparent prin extraordinara meticulozitate a investigațiilor sale. Drept consecință, lucrările pe care le-a publicat de-a lungul anilor s-au bucurat de o receptare favorabilă din partea criticii literare. Este suficient să amintim, în acest sens, o serie de studii precum Eliade, ezotericul (2002, ediția a II-a, 2012) și Ezoterism și comunicare simbolică, din 2004. Pregătită îndelung, și recenta carte a reputatului profesor și publicist are toate atributele să devină o referință în domeniu. Este vorba despre lucrarea intitulată Ultimul avangardist. Misterele lui Ionathan X. Uranus, „serafim și boxeur“. Marcu-Mihail Avramescu (1909-1984) este unul dintre cele mai enigmatice personaje pe care le-a dat literatura română, ale cărui scrieri au început să fie valorificate abia postum. În perioada interbelică, scriitorul nonconformist își semna textele de avangardă cu pseudonimul Ionathan X. Uranus. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre personalitatea extraordinară a unui om care, în tinerețea sa tumultuoasă, a fost, rând pe rând, magician, grafolog, astrolog și adept al lui René Guénon. La sfârșitul anilor ’20 și începutul deceniului următor, Ionathan X. Uranus a colaborat la o serie de reviste, precum: „Orizontul“, „Adam“, „Ulise“, „Zodiac“, „Viața literară“, „Contimporanul“, „Floarea de foc“. Între 1928 și 1929, a publicat, cu predilecție, în revista „Bilete de papagal“ a lui Tudor Arghezi. Pe lângă Urmuz, autorul Cuvintelor potrivite are meritul de a fi descoperit încă o figură majoră a avangardei literare românești și de a-i fi publicat opera. Prin 1932, după tipărirea scrierilor sale experimentale, Marcel Avramescu aderă la școala de gândire tradițională, devenind, alături de Vasile Lovinescu, unul dintre cei mai importanți adepți ai lui René Guénon în România. În 1934 a fondat revista de studii ezoterice „Memra“, în care a semnat cu diferite pseudonime. De altfel, Marcel Avramescu a rămas celebru prin numărul impresionant de pseudonime pe care l-a utilizat. Tot în 1934, scriitorul a obținut licența în filosofie, la Universitatea din București. Anticipând gestul celebrului său confrate N. Steinhardt, în 1936 s-a convertit la ortodoxie, după ce a renunțat atât la avangardism, cât și la ocultism. În 1939, s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, dar, din cauza războiului, și-a finalizat studiile destul de târziu. A fost hirotonisit preot la Biserica Antim din București în 1951, devenind cunoscut sub numele de părintele Mihail. La sfârșitul deceniului al șaselea, a traversat o puternică criză existențială. Între 1962 și 1976 a slujit la Jimbolia, unde s-a și pensionat. Aici a fost descoperit de scriitorii bănățeni, în frunte cu Șerban Foarță, Cornel Ungureanu și Marcel Tolcea. La sfârșitul vieții s-a retras la București, la fiica lui, Mariana Macri, cea care a îngrijit publicarea scrierilor sale. Cu un asemenea traiect existențial labirintic, personajul a devenit o figură legendară în mediile culturale. Cu toate acestea, a debutat editorial abia postum cu volumul Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus (1999).
De acest personaj fabulos se ocupă în recentul său studiu monografic Marcel Tolcea. Foarte bine documentată, cercetarea depășește în mod semnificativ tot ce s-a scris până acum despre viața și opera misteriosului om de cultură. Cartea se deschide cu niște Repere biografice și O mărturisire autobiografică. Ele sunt urmate de treisprezece capitole, care reconstituie traiectul spiritual sinuos parcurs de creatorul insolit. Titlurile acestora se dovedesc semnificative: Portret cronologic al unei absențe (În loc de Tabula gratulatoria), Iluzia numelor, Anii ocultizanți ai lui Mark Abrams, Un avangardist în răspăr, Influența lui René Guénon. Comilitoni, polemici, rupturi, Revista Memra, „Convertirea“ la creștinism, În tandem cu Anton Dumitriu, Între coloane, Isihia de la Rugul Aprins, O neașteptată licență în Teologie, Obsedantescul deceniu și Simbolia/Jimbolia. La acestea se adaugă o bibliografie impresionantă consacrată tuturor aspectelor comentate pe parcursul cărții. Rod al unui travaliu îndelungat, cartea se impune prin profunzimea comentariilor și prin extraordinara bogăție a informațiilor. Pentru a reconstitui profilul spiritual complex al autorului, Marcel Tolcea se oprește pe larg la diferitele etape ale existen ței acestuia. Pagini interesante vorbesc despre fascinația ezoterismului, despre scrii to rul de avangardă (compa rat rând pe rând cu Urmuz, Grigore Cugler și Eugen Ionescu), despre revista „Memra“, convertirea la creștinism, activita tea de la Rugul Aprins, până la anii petrecuți la Jimbolia.
Prin Ultimul avangardist. Misterele lui Ionathan X. Uranus, „sera fim și boxeur“, Marcel Tol cea reușește să ne ofere portretul complex al unui fascinant om de litere, a cărui existență a stat timp îndelun gat „sub pecetea tainei“.