Iată „din nou fără tine februarie vine“ – e ceasul negru al poetului care nu și-a găsit nicăieri, nici în România, nici în Germania, un „acasă“, acel „home sweet home“, indispensabil oricărei vietăți. Și-a repetat în gând, ani în șir, „ultimul act“ al unei piese, puse în cele din urmă în scenă chiar pe un caldarâm din Frankfurt în fața blocului unde ocupa, împreună cu familia, o locuință socială pentru emigranți. Creierul lui genial, strivit de caldarâm, părea o strâmbătură aruncată lumii care nu-l încăpuse! I-am recitit antologia exhaustivă Ich stehe auf den Treppen des Winds (Stau pe treptele vântului), alcătuită de Gerhardt Csejka și apărută în varianta românească, în traducerea mea. Profitând de carantina pe care mi-am impus-o singură, am retradus poemele scrise de Rolf în anul dinaintea ULTIMEI PREMIERE. (N.I.)
unde suntem ceea ce suntem
motto: „aici nu-i cerul meu, subțiri buzele planetei pământ absent…“
Incendiu de pădure
Cum trăiește iedera.
Întreabă piatra roșie.
Destin purtat în pupilă.
Pe fundul acestui lac clocotitor
pipăim mâini deshuamate
întinse după pierderea
propriei respirații
Și rațe străine
își iau zborul nupțial.
Potop
Ce îmi trezește visul
prea strâmtul vis.
Marea mea nu se lasă dresată,
mi-l smulge din somn și-l
aruncă în nori.
Turmă, fulgere pe umăr
încărcătură sărată
Voci în piatră,
cântec târâtor,
Rimă. lanțul.
Voi ale nopții testicule negre.
Frumosul început de război
Când soldații
defilează în oraș
uliul planează
tăcut peste ziua
și pe cerul de fier
zborul lui nu mișcă nimic.
Privirea împinge abrupt
cretă în jos
în jur dansează ereții.
Gălăgios și orb
șoarecele mușcă,
fetele deschid
ferestre și uși.
Vipera cu otravă clădește
din soare o casă
De ce oare?
Ecoul ultimului chibrit
Acum situația s-a destins.
Cordonul se desface încet.
Soarele nu-i fluture să presimtă
Or fi aflat asta și pompierii
Care se înghesuie besmetic.
Scuturați praful din văzduh!
Prin aer zboară pătrate de vin.
Stau pe treptele vântului.
Rana de joi
I.
În ceață aleea are un scop /
Femeia
II. Câini pe gazon / Rup
paranteze:
amiază / albă
III. Privește-nainte de intersecție /
Strada e
roșie în gâtul prăpastiei / Mergi cu
atenție verde
IV. Până acasă sânge / blocat
în ureche /
în buzunarul mic
Elegie
1.
Fără motiv
se-nfundă țara,
eu sînt aici
2.
(în ceasul
nisipului arătătorul se mișcă încet)
3.
Între ridurile
Pielii
aud apa curgând
În promptu
Vezi
gaura
în zi
în săptămână
în an
Auzi urzeala mută
Sarea din pantofi
traversele verzi ale vinului
Cântec de ceară
Cântec de ceară în zilele
strâmbe.
sonor poligon de tragere
pentru sinucigași.
Ultimul bold în crater.
Instinctele.
Cea mai respectată celulă
a iubirii
Femeia din cutie…
Ora zero
1.
Țigareta, tabac blond.
Surioară. Tu
cea mai neagră iubire.
Steaua se rostogolește
prin zăpada adâncă
pe limbă.
2.
Și peste noapte
îmi cade pe pernă
un cap.
Deranjată de veste
Pacea flutură, o vrabie
gri din metal.
3.
Somnul ăsta
lapte pe caldarâm.
Acum
mă gândesc vorbesc
numai cu mine
vorbesc cu un fular
(împletit din uluci de noiembrie)
cu o gură
vorbesc acum mă gândesc
(care mă sărută foarte gri)
Privirea asta (o
amiază de porțelan)
ascultați-mă ce
gândesc eu chiar văd l