Când veni poezia
Citeam poezii pentru copii
și nu numai
la școală spuneam pe de rost
cam orbește
versuri pe care nu credeam că le
înțeleg
că le dau de rost.
Apoi
aproape pe neștiute
sau poate chiar absolut pe neștiute
ca într-o poveste cu vrute și nevrute
ca într-un basm de durata unui fulger
mă trăsni în creier în inimă ceva
ce semăna parcă a propria mea
poezie, care
cum eram ca și leșinat de uluială
credeam că mă… desființează
pentru ca chiar în aceeași zi
sau poate peste o zi
ori în alte zile să pricep
ca în ceață
că de fapt ea mă înființează
îmi dă o altă viață.
Dinspre tipografie
Era anul 1976. Se părea
nimic deosebit în unul din anii
sovietici, fazi,
în care chiar tânăr, energic fiind
în acea cam generalizată harababură
oricât ai fi vrut să te înalți
trebuia întâi și întâi să cazi.
Mai ales în poezie, în literatură.
În fine,
în acea zi părea să fie totuși și ceva
spre bine;
în acea zi, în acel an, în acea
primăvară
mie unuia părându-mi-se că totuși
mă înalț
mă înalț
pe a versurilor metaforică scară.
Pentru că ieșeam de la tipografie
chiar
cu carte mea, prima, de debut, cum se
spune
și urcai în troleibuz (pentru taxi
nu aveam gologani; de, poezie
sărăcie…)
când în Chișinău se părea
că până și semaforul ar fi fost
componentă botanică
vegetație ce înflorea.
În troleibuz am zis oarecum abătut,
adică
fără a-mi da mie însumi importanță
sau fără a mă lăuda, reieșea;
am zis răspicat (sau poate-am bâiguit
în surdină?):
„Tovarășă conductor,
dați-mi două bilete. Pentru mine
și pentru cartea mea.”
Lectură scurt pe doi
1
Londra în ceață, mai rară, mai deasă.
Prin camere de oaspeți
pahare cu ceaiul de la ora cinci
luminează
ca mici veioze-n sumbra
după-amiază.
De pui o carte lângă veioza-pahar
orizontal, linear
sub puțina lumină
scurt pe doi ai putea citi:
A fi sau a nu fi?
2
A fi sau a nu fi?… – eventualul sens
ori posibilă absență de noimă în
fatală variație
când în loc de răspuns definitiv
întrebarea trece spăsită etern
repetitiv
ba în afirmație
ba în negație…
A fi sau a nu fi?… – O! replica
replicilor care
și-ar menține exact același sens și
efect dacă
o ții minte
repetând-o
hamletian-abuziv
sau dacă
de aici încolo spăsit-umil
ai uita-o definitiv…
A fi sau a nu fi?… – acesta e răspunsul
Domnule Will!
Numărătoarea, dispariția
O ploaie abundentă
terminând de numărat portocalele
din jurul piramidelor Egiptului,
Libanului
și altor meleaguri cu grădini
(un strop – o portocală, un strop – un
alt fruct)
cât i-a mai rămas forțe și noian de
stropi
se abătu peste Sahara cu gând
să-i numere pustiului firele de nisip
(un strop – un fir de nisip, un strop –
un fir de nisip)
dar
de cum începu număratul-ingratul
obosind de moarte
se opri neamânat
dispăru acea ploaie ce numărase încă
portocalele și curmalele din
grădinile suspendate ale
Babilonului…
Piramide, faraoni, regine, termite
…Până și Cronos
care-și devorase pruncii
se va pomeni în forfecuțele furnicilor
în oțelitul lor os.
Chiar de-i înfășat, bălsămat
amonte pe Nil sau în aval
oricare faraon ajunge-va să fie
devorat
de propriul mușuroi piramidal.
Iar dintre celebrii faraoni
dar mai ales dintre frumoasele lor
neveste
mai mult sau mai puțin cunoscute
sau foarte vestite
mai milă mi-e că va cădea-n nemila
termitelor
minunata mumie cu gât lung –
Nefertiti care
acum un noian și mai bine de ani
își purta surâsul contorsionat pe
buzele mari
punând în încurcătură meșterii
credințelor care
îngenuncheați-reflectați în apele
Nilului
o binecuvântau întru deplina lumină
a izbăvirii din întunericul
sub-piramidal
și nobilă emigrare în paradisiacul
infern al
muzeului ajuns atât de bănos
dar mai abitir banal.