Sensul cercetării vizuale pe care o propune Muzeul de Artă Craiova, pentru a marca jubileul de 150 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, este în contrast cu „peisajul“ searbăd festivist, care se manifestă, din ce în ce mai zgomotos, în mediul cultural românesc, în preajma Zilei Naționale „Brâncuși“. Proiectul expozițional Paleolog | Brâncuși – Un alfabetar necesar, realizat în spațiul generos oferit de Centrul „Constantin Brâncuși“ din Craiova, are un caracter predominant documentar, prezentând publicului un subiect care multă vreme a fost doar în atenția specialiștilor și care are la bază prietenia și admirația reciprocă dintre V. G. Paleolog (1890-1979) și Brâncuși. Astfel, este readusă în actualitate personalitatea lui V. G. Paleolog, evidențiind demersurile sale susținute pentru a face cunoscută opera prietenului său, într-o perioadă în care asemenea preocupări aveau statut de pionierat, nu doar în România, ci chiar pe plan internațional.
Parcursul curatorial debutează cu o secțiune bio-bibliografică, care punctează aspecte din viața și creația lui V. G. Paleolog. Sunt prezentate cele mai importante volume ale acestuia, unele dintre ele fiind, în acest moment, cărți rare: de la primul studiu cu caracter monografic, la nivel mondial, dedicat lui Brâncuși, tipărit la Craiova în 1938, până la volumul publicat în limba franceză, la București, în 1947, care i-a adus și notorietatea pe plan internațional.
Un loc central al expoziției este dedicat studiilor: Opera lui C. Brâncuși din Muzeul de Artă din Craiova (1967) și Opera artizanală a lui Brâncuși (1968). Este un bun pretext de a crea o relație între bibliografia referitoare la opera artizanală și lucrările realizate de Brâncuși în perioada în care era elev la Școala de Arte și Meserii, aflate acum în colecția Muzeului de Artă Craiova și a Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși“. În vecinătatea acestora este prezentată o copie în bronz după Vitellius, de Constantin Brâncuși, lucrare foarte rar expusă, și care face parte din colecția muzeului.
Un spațiu generos revine celor două proiecte, mai puțin cunoscute, dar care i-au marcat existența: Informatica Brâncuși și Memorialul Brâncuși.
Informatica Brâncuși este o idee ce rămâne de mare actualitate, la care Paleolog a început să lucreze încă din 1921 și reprezintă prima bază de date Brâncuși, realizată înainte de crearea bazelor de date în sistem informatic. Proiectul s-a dezvoltat în special după 1966 și avea ca scop tezaurizarea informației biografice și bibliografice Brâncuși, colectând date cu ajutorul colaboratorilor din întreaga lume. Odată cu Informatica Brâncuși începe să se discute despre importanța mărturiilor, a fotografiilor de epocă, a negativelor, etc.
Memorialul Brâncuși este lucrarea de suflet al lui V. G. Paleolog, dar pe care nu a reușit să o ducă la bun sfârșit. Pentru realizarea acesteia a adus de la Paris, în 1972, ultimele mărturii fizice ale atelierului lui Brâncuși, în ideea de a recrea, la Craiova, o replică simbolică a acestuia. Proiectul a stârnit controverse în epocă, având deopotrivă susținători și critici. În 2022, la 50 de ani de la această inițiativă eșuată, odată cu inaugurarea Centrului „Brâncuși“ din Craiova, materialul lemnos original a fost instalat în acest spațiu, în expunere permanentă.
Expoziția prezintă în premieră documente, manuscrise și fotografii din colecția familiei și colecția Muzeului de Artă Craiova. Zona documentară este completată cu un portret al lui V. G. Paleolog (ghips patinat), realizat de Anghel Chiciu la Paris, în 1912. Lucrarea a fost premiată în 1913 la Salonul oficial al Ministerului Învățâmântului și Cultelor, fiind achiziționată pentru Pinacoteca din Iași și transferată Muzeului de Artă Craiova.
Nu în ultimul rând, este sondată o perioadă importantă pentru activitatea lui V. G. Paleolog, respectiv 1964-1978, când, în plină epocă comunistă, acesta a făcut o adevărată propagandă culturală, publicând texte în ziarele locale și revistele de cultură, cu difuzare națională, realizând emisiuni radio și contribuind, astfel, la cunoașterea și înțelegerea operei lui Brâncuși. Unul dintre materialele scrise de Paleolog la acea vreme a fost și sursa de inspirație pentru titlul expoziției. Dacă, în 1965, autorul anunța că scopul articolelor sale este acela de a oferi publicului „un alfabet pentru citirea operelor lui Brâncuși“, actualul proiect de cercetare propune un „alfabetar“, prin care să recompună, într-o imagine de ansamblu, rezultatul eforturilor de o viață ale lui V. G. Paleolog. Astfel, este conturată posteritatea celui care a rămas în istorie ca primul monograf al lui Brâncuși și autor al unor studii de referință în domeniu.
Fără a-și fi propus o miză strict locală, expoziția scoate în evidență faptul că demersurile inițiate de V. G. Paleolog au făcut din Craiova perioadei 1938-1970 unul dintre cele mai efervescente locuri pentru exegeza brâncușiană. Importanța unei asemenea restituiri este aceea că oferă un răspuns, încă fragmentar și din păcate destul de stingher în peisajul național, la întrebarea care persistă și revine, în fiecare an, de Ziua „Brâncuși“: „Ce a făcut și ce face România pentru marele sculptor?“
Iar pentru a rememora întrebările care ne frământă de cel puțin o jumătate de secol, apelez la un citat din V. G. Paleolog, extras dintr-un interviu realizat de Dan Caragea, în anul 1973, referitor la pregătirea unui alt centenar (1976): „Se pune întrebarea: cum vom prezenta noi opera lui Brâncuși și personalitatea acestuia în fața sutelor de mii, din care majoritatea vor fi oameni de minte, somități ale culturii, care știu să prețuiască și care se vor perinda prin toată țara. Cum le vom putea satisface exigența? Vom mai face vreo statuie cu Brâncuși ghebos sau Brâncuși care se confundă cu Coloana? Vom face lucruri aproape respingătoare cum e faimosul portret al lui Brâncuși vârât – conform unei fotografii – între tocurile unui portal? Lumea întreagă ne va judeca capacitatea sufletească după ce se vor întâlni în 1976 la Târgu-Jiu, București și Craiova, unde opera lui este bine ființândă“.
Orice asemănare cu proiecte asemănătoare, reiterate fastuos în Anul „Brâncuși“ – 150, se pare că nu este deloc întâmplătoare, fiind reminiscența unui model de gândire pe care, probabil, nu suntem încă pregătiți să îl depășim.