Poemele Transilvaniei

La Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca a apărut recent, în condiții grafice de excepție, o nouă antologie coordonată de Irina Petraș. Intitulată Poemele Transilvaniei, cartea reunește un număr impresionant de poeți contemporani, care exprimă în versuri memorabile legăturile lor anteice cu pământul natal. Parafrazându-l pe Alecu Russo, putem spune că este vorba despre o veritabilă Cântare a Transilvaniei. În fruntea cărții se găsesc patru citate emblematice, în măsură să circumscrie spiritul transilvan. Rând pe rând, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Mircea Zaciu și Irina Petraș descriu în cuvinte memorabile ce înseamnă pentru ei miticul pământ ardelean. Desigur, citatele bine alese consacrate acestui colț de țară puteau fi întregite prin numeroase alte texte. Mă gândesc la superba descriere a lui Nicolae Bălcescu din Românii supt Mihai-Voievod Viteazul sau la Imnele Transilvaniei ale lui Ioan Alexandru. Poetul din Topa Mică mi se pare marele absent al acestei antologii lirice. Versurile lui Marin Sorescu se dovedesc sugestive: „Ardealul, starea mea de spirit / Cu care mă gândesc la țară, / De parc-aș respira lumină / Și existență milenară“. Impresionante se dovedesc și cuvintele lui Adrian Păunescu, poetul care se apropie de „templul Ardealului“ din „fierbintele sud“: „Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului, / Eu, fiu de țărani din fierbintele sud, / Și Clujul e, tot, hohotire de clopote, / Și pașii lui Blaga pe străzi se aud.“ Este firesc faptul că mirificul topos transilvan a atras nu numai atenția poeților și a prozatorilor, ci și a criticilor literari. Geografia spirituală a ținutului a fost circumscrisă în lucrări remarcabile de o serie de exegeți, precum Mircea Zaciu (Ca o imensă scenă, Transilvania…), Liviu Petrescu (Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni), Mircea Muthu (Via Transilvanica. Repere istorice și culturale) sau Cornel Ungureanu (Geografia literară a României). Dintre aceștia, Irina Petraș s-a oprit la un citat din Mircea Zaciu, istoricul literar care a venerat spiritul transilvan, „ale cărui manifestări – de la Școala Ardeleană la Blaga – au însemnat adevăratul proces de modernizare, occidentalizare și integrare a noastră într-o Europă a spiritului“. Cunoscutul profesor universitar vorbește despre sentimentul anteic, despre strămoși și despre o întreagă tradiție ce l-au legat organic de meleagurile sale natale. La rândul ei, Irina Petraș dezvăluie ce înseamnă pentru ea casa anilor copilăriei și imaginea ocrotitoare a părinților. Exegeta vorbește despre rădăcinile ei din Maramureș și Sibiu, meleaguri mirifice pe care se sprijină reperele sale spirituale și nevoia ei de a visa. Desigur, este greu să vorbești despre Poemele Transilvaniei în absența unor mari poeți, precum George Coșbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga sau Ioan Alexandru. Scopul recentului volum este însă altul. Antologia reunește un număr impresionant de poeți contemporani, care își desfășoară activitatea în descendența unor înaintași iluștri. Cartea adună între copertele ei numeroase nume cunoscute ale liricii de azi, precum: Ana Blandiana, Horia Bădescu, Hanna Bota, Ion Brad, Ion Cristofor, Dumitru Chioaru, Dinu Flămând, Gheorghe Grigurcu, Ion Horea, Vasile Igna, Ioan Moldovan, Ion Mureșan, Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, Aurel Rău, George Vulturescu și mulți, mulți alții. În felul acesta, recenta selecție se găsește în prelungirea unui alt proiect interesant, coordonat de Irina Petraș, Transilvania din cuvinte. Este vorba despre niște creatori ce aparțin unor generații diferite și care au stiluri diferite. Unii se inspiră dintr-un trecut legendar, în timp ce alții zugrăvesc actualitatea imediată. Vocile lor lirice se întâlnesc însă în elogiul adus meleagurilor natale. Pornind de aici, este firesc ca numeroase poeme să dobândească o serie de trăsături specifice unor specii, precum oda sau imnul. Altele preiau o notă elegiacă mai pronunțată. Cum Ardealul a fost mereu un teritoriu al interculturalității, al întâlnirilor și al dialogului, acest fenomen este oglindit și de prezenta antologie, poeților români alăturându-li-se cei de etnie maghiară și germană. Important este faptul că, pe lângă un topos geografic, fiecare dintre poeții prezenți în volum poartă în conștiința lor culturală și o Transilvanie spiritualizată, un topos sufletesc. Unii poeți sunt prezenți cu o singură creație, în timp ce alții sunt reprezentați prin mai multe scrieri. Există și câteva lucrări care pot fi considerate veritabile poeme în proză. Redactate într-o tonalitate sobră sau nostalgică, poemele reunite în antologia Poemele Transilvaniei reprezintă un elogiu adus unui spațiu multicultural specific.