Aparență
Pereții camerei mele au început să vorbească
Ei nu au secrete
Au o parte din memoria mea
Cum cearșaful alb învelește dimineața
Corpul meu
Corpul tău
Când cineva bate la ușă
Și eu mă prefac că nu aud
Într-o tăcere care ține loc de respirație
Tăcerea nu face nicio promisiune
Cuvintele intră mai adânc în rănile sângerânde
În oasele rupte
În inima care își deschide cămările
Locul acesta nu se mai schimbă
Lumea nu se curăță de ceea ce a fost
Scris în grabă
Nimeni nu ne spune altceva
Decât ceea ce vrem să auzim
Ceea ce vrem să auzim e ceea ce știm
Acolo ne place să fim
Între promisiuni
Existență
Sunt programat astăzi să duc cățelul la plimbare
Să mă duc și pe mine la plimbare
Deși plimbarea lui este mai importantă decât a mea
Mă scol cât pot eu de dimineață
Mă las condus de nevoile lui
Trec prin parcul devastat de ultima vijelie
Și constat că încă n-au apărut umbrele
Câteva persoane asemeni mie
Bărbați și femei acompaniate
Ne salutăm ca de obicei
Și mergem mai departe
Uneori ridic privirea
Dintre frunzele mototolite și murdare
Mai privesc și spre cer
Să prind răsăritul
Nu e deloc apăsător cerul
La trecerea spre lumină
Nici la apus
Când își repetă culorile
O pană plutește ținând loc de pasăre
Din ea se poate face un dinozaur
O pălărie regală
Un instrument
Trece așa de nepăsătoare
După ce a părăsit penajul frumos
Al unui corp care confirmă legile universale
Nu mai fac altceva
Trăiesc restul zilei în mintea mea
Și de multe ori mi-e rușine
Pentru ce se întâmplă în mintea mea
Dar aici nu e nicio morală cenzură autocenzură
Lucrurile vin și se duc ca visele
Totuși ar trebui să mi se dea și mie gramatica
Să nu trebuiască s-o descopăr singur
Că poate nu am destul timp
Și e un lucru absolut personal
Pe care nu-l pot lăsa pe seama vreunei comisii
Și dacă nu toată gramatica
Neapărat sintactica nouă
După care din dinozaurul locului
Nu un balaur s-a născut
S-a născut calul lui Făt Frumos
Pe a cărui șa tocmai am încălecat
Asta e realitatea în care trăim
Facem planuri
Ce e cum e mai bine
Să lași lucrurile în voia lor
Să treci peste unele obișnuințe limite
Pentru toate trebuie eforturi mari
Multe gânduri idei cuvinte
Care se leagă sau se ciocnesc în mintea noastră
E mai puțină blândețe aici
Aici e chiar infernul
Din care vrem să evadăm pentru că nu mai plouă
Nici în paradis nu plouă
Înseamnă că peste tot e totul sintetic
Dacă e verde
Adică totul e așa de simplu
În existența asta
Cum ai duce un cățel la plimbare
Figura
Figura asta mi-e necunoscută
Până la ea eram liniștit
Acum o caut pe internet să văd cum arată
Cu adevărat
Și tot caut în toate încrengăturile
Și împrejurările
Căutarea asta mă exasperează
Ordinea pe care trebuie s-o urmez
Fiecare părticică trebuie așezată la locul ei
În țesătură
Legate nodurile formate modelele
Și noaptea mai ales când toți ceilalți dorm
Tu să dai la război
Să umpli ițele
Mai întâi în mintea ta
Și abia apoi la vederea tuturor
Dacă îți mai rămâne timp
Și dacă pe ceilalți îi mai interesează
Altfel aș lua-o singur la pas
Prin mulțimea de simboluri
Și pădurea de salcâmi cu florile roz
A prietenului meu mai de departe
Despre care tocmai mi-a povestit
Cum că s-a făcut de la un singur salcâm
Plantat ca un moft al diversificării
Datele
Învățăm cuvinte
Învățăm să punem cuvintele într-un loc
Să le potrivim bine
În sintaxa care nu mai este
A minții noastre
Date pentru totdeauna
Ea le-ar putea da o mare putere
Dacă ar ști ce este existența
Aș putea încerca să le dau și eu o mână de ajutor
Dacă aș aluneca
Peste marele orizont legislativ
Al aparenței
Pentru asta mi-ar trebui o nouă putere
A prefacerii năzdrăvane
A trecerii și întoarcerii peste infinit
A tinereții din bătrânețe
Să văd cum ceea ce se întâmplă
Duce la ceea ce mintea mea cea nouă
Ar dobândi
Cuvinte de preț
Într-un nod la batistă
Într-un nod al trestiei
Aș fi Cineva
Dacă aș putea inventa un astfel de cuvânt
Dacă aș putea spune altceva
Decât ceea ce mi-a fost dat să spun
Chiar în golul dintre cuvintele învățate
Dacă aș putea spune adevărul acela
Dar mă trezesc fix la aceeași oră
Gând cu abur
Un prieten mă îndeamnă să privesc
Cum se înmoaie hârtia în apă
Și mă tot gândesc la aluzia lui
La ce se întâmplă când se amestecă stările
Gând cu lentile
Într-o tabacheră de aramă
Din sertarul mesei celei vechi
Din casa cea veche a neamului meu
Am găsit o monedă din aramă
Cu chip împărătesc
Cu coroană împărătească
Și ramuri de laur
În Biblia pe care sunt însemnate
Numele cititorilor ei din neamul lui Ștefu
Am găsit o lentilă
Mă gândesc că fusese potrivită pentru toți
Până la mine
Și tot caut creionul cu care s-au însemnat
Zeița reclamei
Lumina aceasta artificială e necesară
Și mai ușor de purtat
Totul este reglat
După formele și intensitatea ei
De exemplu mersul pe bulevard
Și mai ales trecerile
La intersecții
Noaptea e un ecran mai mare
Pe care se vede lumina artificială
Și crăiasa lună
Pe caldarâmul plin de pași
Umbre care rămân în urmă
Care nu mai vor să cumpere nimic
Privesc reclamele luminoase
Și se minunează
Ca în fața unei noi zeițe
Așa suportăm mai ușor
Insinuarea