Premiul Național pentru Proză „Ion Creangă“, Opera Omnia
În perioada 26 februarie – 1 martie a.c., la Piatra-Neamț, Târgu-Neamț și Humulești se va desfășura cea de-a IX-a ediție Premiului Național pentru Proză „Ion Creangă“, Opera Omnia. În urma voturilor primite în cadrul unui sondaj la care au participat 18 critici literari și scriitori din toată țara și din diverse generații literare, au fost nominalizați opt prozatori: Gabriel Chifu, Ioan Groșan, Bedros Horasangian, Florina Ilis, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști, Dumitru Țepeneag și Varujan Vosganian. Dintre aceștia, în ziua decernării premiului, juriul, în componența Adrian Alui Gheorghe, Ioan Holban, Adrian Lesenciuc, Angelo Mitchievici, Nicolae Oprea, Vasile Spiridon și Mihai Zamfir, va alege, prin vot secret, laureatul/ laureata ediției 2026 a Premiului. Amintim cei opt câștigători de până acum ai acestei prestigioase distincții literare: Nicolae Breban, D.R. Popescu, Gabriela Adameșteanu, Eugen Uricaru, Dan Stanca, Gheorghe Schwartz, Petru Cimpoeșu și Mircea Cărtărescu. Programul evenimentului, coordonat de scriitorul Adrian Alui Gheorghe, este unul complex și cuprinde, pe lângă gala de decernare a Premiului, deschiderea unei expoziții de publicații și de ediții bibliofile ale scrierilor lui Ion Creangă, întâlniri ale scriitorilor invitați cu elevii colegiilor „Petru Rareș“ și „Calistrat Hogaș“ din Piatra-Neamț, ca și cu elevii Colegiului Tehnic „Ion Creangă“ din Târgu-Neamț, conferirea titlului de Cetățean de Onoare al orașului Târgu-Neamț scriitorului Mircea Cărtărescu, laureatul ediției precedente a Premiului; de asemenea, vor avea loc reprezentații cu spectacolelor de teatru Pre pe leak“, susținut de Teatrul Tineretului din Piatra- Neamț, și Amintiri, susținut de Ada Milea; se vor vizita obiective culturale din județul Neamț și se vor depune coroane de flori la statuia lui Ion Creangă din Piatra-Neamț. (Cronicar)
Reviste literare – Discobolul
Consistent – numărul triplu, de la sfârșitul anului 2025, al revistei Discobolul, care apare la Alba Iulia, sub egida Uniunii Scriitorilor din România și în editarea Consiliului Județean Alba și a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga“ – Alba. Semnalăm din sumar, numeroasele comentarii critice ale aparițiilor literare recente, care sunt grupate în mai multe rubrici: Cărți, cronici, autori, unde semnează Ion Pop, Nicolae Oprea, Iulian Boldea și Ovidiu Pecian; Cronici de întâmpinare de Ionuț Costea, Ion Buzași, Lucian Scurtu, Monica Grosu, Elisabeta Bogățan, Sonia Elvireanu, Elina Adam, Lazăr Popescu și Gabriel Petric; Teme la alegere, unde sunt prezenți cu textele lor Mircea Bârsilă, Mircea Popa, Sonia Elvireanu, Ion Neagoș, Ion Popescu-Brădiceni și Geogeta Orian; de asemenea, am citit Post factum, unde Al. Cistelecan scrie despre Stolul 2024. Un poet naturalizat, și Piața cărților de Mircea Stâncel. Remarcbile sunt paginile de jurnal ale lui Gheorghe Grigurcu, proza lui Cornel Nistea și poemele lui Mircea Bârsilă: „În zadar vom cădea, în ultimul ceas, în genunchi/ și în zadar vom striga «Doamne», căci strigătul nostru/ nu va fi auzit. Vom vedea moartea ținându-se după noi,/ după fiecare dintre noi, cum praful după câinele bătrân,/ dar va fi prea târziu.// În zadar vom cădea, în ultimul ceas, în genunchi/ și în zadar vom striga «Doamne», căci strigătul nostru/ nu va fi auzit. Ne vom uita înapoi/ și vom vedea cum vine pe urmele noastre moartea./ Ne vom uita într-o parte și vom vedea-o alături de noi.// Nu ne lăsa, Doamne, vom striga înspre Domnul/ și strigarea noastră va fi stearpă. Mai ușor va trece cămila/ prin urechile acului/ decât strigarea noastră prin gaura de cheie a milei/ dumnezeiești…“ Foarte bune, cu o temeinică armătură teoretică și subtile în interpretare, ni s-au părut cele două eseuri semnate de Aurel Pantea, „Arheologia înțelegerii critice“ și exegeza consacrată liricii lui Ioan Es. Pop, cu titlul „O altă cădere în timp“ (aceasta este din partea lui Aurel Pantea și un semn de admirabilă solidaritate și de recunoaștere a valorii unuia dintre reprezentanții marcanți ai poeziei noastre!): „Nu știu dacă este postmodernă, dar, de ce nu, în orice caz de o modernitate foarte târzie înclinația lui Ioan Es. Pop de a surprinde nuanțele marasmului prin conjugarea existențialului cu paradigma mitologică. Metoda e cunoscută, iar dintre cei mari ai secolului XX, Joyce, Eliot și Pound vin cel mai degrabă în minte. Cartea de debut a lui Ioan Es. Pop (Ieudul fără ieșire, Editura Cartea Românească, 1994), arată un spirit cultivat, liber într-o metodă clasicizată deja, înzestrat cu o știință a construcției poemului în măsură să-l detașeze dintr-odată de corpul poeților nouăzeciști.“ De altfel, poetul Aurel Pantea este cel care conduce, ca redactor-șef, revista Discobolul, înființată în anul 1990. Din formația redacțională a începuturilor, îi regăsim în echipa de astăzi, alături de Aurel Pantea, doar pe Cornel Nistea și Mircea Stâncel. Ceilalți redactori fondatori, Eugen Curta, Nicolae Drăgan, Emil Scrieciu și Iacob Mârza, din nefericire, nu mai sunt printre noi. N-avem de zis decât că timpul trece repede, dureros de repede. E bine când rămâne ceva din zbuciumul nostru. În cazul acesta, o revistă literară demnă de luat în seamă, Discobolul. (Cronicar)
O anchetă culturală
În numărul 14/ decembrie 2025 al elegantei reviste DE SPIRITU ET ANIMA, editată de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, putem citi o interesantă anchetă culturală realizată de Flaviu-George Predescu. O seamă de scriitori, universitari, editori, personalități ale vieții culturale și publice sunt invitați să răspundă la o întrebare aparent simplă dar, din păcate, de îngrijorătoare actualitate: La ce mai sunt bune cărțile? Reținem câteva pasaje din opiniile exprimate. Vasile Sebastian Dâncu: „Borges spunea că și-a imaginat Paradisul ca pe o bibliotecă. O bibliotecă este, în fond, un Paradis construit de oameni. Un loc unde fiecare volum e o lume, fiecare lume un suflet, fiecare suflet o întrebare. Acolo, nimic nu se pierde cu adevărat: nici vocea auto rului, nici uimirea cititorului. Doar tăcerea dintre pagini rămâne aceeași – o tăcere care, în loc să despartă, leagă. Și poate că aici se află adevăratul răspuns la în tre barea noastră: La ce (mai) sunt bune cărțile? La a ne oferi un Para dis pe care îl putem atinge, un cer pe care îl putem deschide – pur și simplu, citind.“ George Maior: „Îmi aduc aminte cu nostalgie de frumoasele vacanțe de vară petrecute la bunici, când petreceam după-amieze și seri lungi citind. Savuram istorie, literatură, povești despre eroi care învingeau întotdeauna forțe ale răului, despre mistere și miracole. Adesea, bunica venea și îmi spunea cu blândețe să mai ies și pe afară că mă așteaptă băieții la joacă. Odată i-am răspuns: «Lasă, că termin cartea și-atunci am să mă joc mai bine.» Ceea ce se și întâmpla, nu o dată. Da, citim pentru a încerca să înțelegem mai adânc jocul complicat al vieții și al realității, pentru a participa «mai bine» la acesta căutând explicații la ceea ce trăim, bine sau mai rău, frumos sau mai urât. Citim pentru a ne cunoaște limitele, a le testa și a încerca să le depășim.“ Ioan-Aurel Pop: „Omenirea este plină de pilde de viață, de învățături, de exemple, de descoperiri și de invenții minunate, care au schimbat viața înaintașilor noștri. Toate acestea le găsim în cărți și le putem cunoaște prin citit. De aceea, fac o caldă pledoarie pentru lectură, pentru lectura de orice fel, de la cartea clasică, sub formă de paralelipiped tipărit, până la cartea electronică. Zic și eu, parafrazându-l pe Heliade-Rădulescu, «Citiți, băieți, numai citiți!». Fără lectură ajungem surzi și orbi, ne cufundăm în ignoranță și ne expunem manipulărilor de toate felurile. Ne pierdem esența umană. Ca să rămânem oameni trebuie să citim cât mai mult. Iar Bibliotecile sunt depozitare ale înțelepciunii omenești cuprinse în cărți.“ Mult adevăr este în toate aceste pledoarii pentru carte și citit. Dar, oare, sunt auzite și ascultate vocile acestea în vacarmul general de astăzi? (Cronicar)
Noi proiecte ale Uniunii Scriitorilor
În dorința de a-și îndeplini cât mai bine datoria pe care o are față de literatura română în întregul ei, Uniunea Scriitorilor din România, în pofida dificultăților financiare pe care le întâmpină, caută permanent să-și lărgească activitatea culturală cu noi proiecte semnificative. Menționăm aici câteva inițiative din acest an. Astfel, e în curs de organizare un colocviu național dedicat literaturii memorialistice și eseului, care va purta numele scriitorului Ion D. Sîrbu și se va desfășura în această primăvară la Petroșani și în alte localități din Valea Jiului. Cu acest prilej, se va acorda și un premiu național pentru memorialistică și eseu „Ion D. Sîrbu“, echivalentul premiilor „Eminescu“, „Arghezi“, „Blaga“ – pentru poezie, „Ion Creangă“ – pentru proză și „Garabet Ibrăileanu“ – pentru critică și istorie literară. Un alt program literar extrem de important aflat în pregătire este Festivalul Două state o literatură, reluat acum într-o formulă înnoită, cu reuniuni la București și Chișinău, sub înaltul patronaj al președinților Nicușor Dan și Maia Sandu. De asemenea, Uniunea Scriitorilor acordă egida și sprijină efectiv cenaclul nou înființat „Mariana Marin“ al tinerilor scriitori. La Alexandria, în coordonarea lui Ștefan Mitroi, va avea loc în luna martie un foarte interesant spectacol de literatură, „Proza iese pe scenă“, în care vor fi prezentate publicului fragmente din scrierile unor prozatori contemporani. În fine, e de amintit și proiectul realizat împreună cu Filiala Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor, cu Biblioteca Județeană „Lucian Blaga“ – Alba și cu revista Discobolul, care constă în editarea a două volume antologice de tip almanah; acestea reunesc nume reprezentative din poezia și proza noastră de astăzi, prezente cu fragmente din creația lor traduse în limba engleză. Volumele urmează să fie prezentate la târguri de carte internaționale și la centre culturale românești din străinătate, ca o carte de vizită semnificativă pentru ceea ce înseamnă literatura noastră de astăzi. (Cronicar)