Spui
Spui? Sau arăți?
Datorii. Împrumuturi. Noi plăți.
Poate că Asurbanipal să fi știut
răspunsul
urmărind pe hartă contururile unor țări
de curând cucerite pergamente
deja zdrențuite ale unor fantasme.
Și totuși dacă desenezi ceea ce
nu se poate descrie, cine-i de vină?
Cine mituiește realitatea ignorându-i
plasma curgând hialină
tabuurile și tablele legilor
ascunse-ntr-un colț de Grădină?
Cel ce spune nu arată
iar cel ce arată e mut și face semne
pesemne
desenează litere cu burțile pline de
înțelesuri pritocite de limfatice unde.
Și astfel limba ascunde
ghemul de sfoară rugoasă al logicii
o îneacă în râncedă parafină
moare dar nu se termină.
Nu-i nimic de ascuns
unsul unge pe uns
și într-un roi bezmetic de negre albine
ochiul se vede iarăși pe sine.
Și e bine o Doamne e bine.