Din revistele literare
În Scriptor (nr. 11-12/ 2025), Livia Iacob o intervievează pe Ana Blandiana. Întrebată despre felul cum vede Europa de astăzi, scriitoarea răspun de: „Într-un fel este o dramă, o dramă care nu-i numai a noastră, e a tuturor țărilor tinere, faptul că toți am visat să ajungem în Europa și am ajuns în Europa într-un moment când Europa se îndoiește de ea însăși. Și, ca să zic așa, dacă va pierde și dacă va dispărea chiar, deși sigur că totul pare exagerat într-o asemenea afirmație, dar nu complet absurd, ea va dispărea prin calitățile ei, adică prin faptul că a așezat drepturile omului în fața inclusiv a intereselor naționale și tradițiilor culturale… Bine, Europa a acceptat să-și schimbe viața, ceea ce a fost o mare greșeală, după faptul că, atunci când s-au produs modificări a fost o lungă discuție, aproape un scandal pe tema că bolognezii au propus o sintagmă care urma să intre în Constituția Uniunii Europene și care vorbea despre rădăcinile creștine ale Europei. S-a discutat la nesfârșit și în cele din urmă s-au supus la vot, deși în mod evident rădăcinile creștine ale Europei au creat Europa. Toată arta Europei are rădăcini creștine, nu e ceva care să poată fi interpretat într-un fel sau altul. E bine că Europa s-a gândit, da, să nu se simtă jigniți cei care nu sunt creștini. Totuși mi se pare o prostie, este un fel de a nu-ți recunoaște propria identitate.“
În Viața Românească (nr. 11-12/ 2025), Nicolae Prelipceanu marchează printr-un text remarcabil o aniversare importantă: cei 80 de ani pe care i-a împlinit poetul Dorin Tudoran: „Ceea ce a avut el de suferit în decursul anilor în care a protestat deschis împo triva totalitarismului comunist se poate citi în cărțile sale. Securitatea a tot încercat să-l «apere» de el însuși, a vrut să-l despartă de adevărul lui și n-a reușit. Dar încă dinainte, în poemele sale, se întrezărea, observa cine știa să citească, un protest – ca să zic așa – transfigurat. Un lirism care prevestea o atitudine inflexibilă în fața minciunii și a terorii. Să ne întoarcem în timp, adică la poet. Dintr-un poem din volumul Pasaj de pietoni (Cartea Românească, 1979): «Vai nouă, iată-ne: o mare fără cer deasupra!» și din același volum, o formulă memorabilă, pe care o citez adesea: «Veselă carne, omul!»…“ Într-adevăr, versuri antologice cele reproduse de Nicolae Prelipceanu, versuri demne de un poet extraordinar, dublat de o conștiință exemplară – ceea ce e lucru rar și ridică poezia la puterea a doua. (Cronicar)
Titluri noi
La Editura Casa de pariuri literare e publicat un volum pe care-l recomandăm cu căldură: O întâmplare poate declanșa poezia, care conține câteva dialoguri ale lui Robert Șerban cu Petre Stoica. Iată ce mărturisește autorul acestei cărți: „Mă consider privilegiat că l-am cunoscut pe Petre Stoica, că am avut șansa să stăm de vorbă și inspirația să înregistrez trei dintre discuțiile noastre. Îi recitesc constant cărțile care sunt, pentru mine, o sursă de rafinament poetic și o dovadă că marea poezie nu se datează și nu îmbătrânește.“
Am primit la redacție apariții editoriale recente ale scriitorilor ieșeni, pe care ne grăbim să le semnalăm: Cassian Maria Spiridon – Dialoguri în libertate, despre care autorul precizează: „Volumul de dialoguri socratice adună convorbiri cu personalități ale culturii și literaturii naționale, realizate în libertate, începând cu 1990.“ Tot Cassian Maria Spiridon este și autorul unui volum intitulat Poezia Realelor și universul liric, apărut la Editura Junimea, care reprezintă o incursiune critică prin opera de teoretician al literaturii a lui G. Călinescu.
Cu două titluri este prezent editorial și Valeriu Stancu: Pandemos – Pandemonium (ultimul bal al umbrelor), poeme („Bine, atunci întoarce-te la Dumnezeu!“ – mi-am zis, ca un păgân ce mă aflu/ pe fața nevăzută a lunii,/ Dar Dumnezeu mă uitase definitiv,/ prea îl părăsisem de multă vreme/ și-l lăsasem neajutorat/ în singurătatea lui nemăsurată…“) și o carte de o factură specială, Requiem pentru făuritorii victorioși al sesemedeului: piesă de rezistență care, în trei ipostaze, face haz de necaz cu ajutorul unor banale proze scurte. Ambele apariții editoriale stau sub sigla Editurii Cronedit.
Iar la Editura Academiei Române, în seria nouă a colecției O sută și una de poezii, Daniel Corbu publică volumul Cartea nopților: „Despre el se va spune:/ Avea un ochi glorios ce nu mai privea decât în sine. Era atât de preocupat de esențe/ că până și moartea i se părea/ o melodie galantă…“
Tot un volum de versuri, remarcabil, ne propune și Editura clujeană Limes: Întoarcerea la real de Ștefan Melancu. Am reținut aprecierea lui Gheorghe Grigurcu despre această poezie: „Cărturar marcant al componentei (mai tinere) a Școlii echinoxiste, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat. (…) Cântate fiind «neîntâmplările», irealul se impune asupra unui real ruinat.“
Un alt volum de versuri vede lumina tiparului la Editura Tracus Arte, cu un titlu provocator: Ard cărțile; autor: Sergiu Radu Ruba, prezentat de Al. Cistelecan: „Prima grijă de poet a lui Ruba a fost cum să găsească o cale prin care gravele să pară frivole, iar frivolele – măcar unde se poate (dar la el se poate pretutindeni) – grave. A găsit-o numaidecât distribuindu-se în rol de saltimbanc al propriilor nevroze și angoase și jucând nonșalant în marginea lor, pe o subțire frânghie ironică.“
În fine, la Editura Maritain din București, apare ediția a doua a unui volum colectiv intitulat Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem?, prin care se comemorează un sfert de secol de la plecarea dintre noi a poetului. Printre cei care semnează texte evocatoare îi întâlnim pe Ana Blandiana, Ion Buzași, Ion Cocora, Vasile Igna, Ion Pop, Adrian Popescu, Grigore Vieru.
Lectură plăcută! (Cronicar)
Efectul de ecou – Apostrof (nr. 10/ 2025)
Citim întotdeauna cu interes rubrica Viața în rețea din revista Apostrof, sub semnătura lui Mihnea Măruță, un eseist subtil și unul dintre cei mai avizați cercetători ai domeniului inteligenței artificiale și ai noilor tehnologii digitale. În numărul 10/ 2025, considerațiile sale stau sub titlul „Când tehnologia nu mai e neutră“. Reproducem câteva pasaje din acest text care conține întrebări și răspunsuri deopotrivă neliniștitoare: „Ceea ce voi încerca să vă conving este că, de la un nivel de influență încolo, o tehnologie cu răspândire globală nu mai este un mijloc, ci își devine propriul scop. Tehnologia e rezultatul extragerii unor obiecte din viitor. A crea un obiect, cu scopul de a-l folosi, înseamnă a smulge ceva cu totul nou din teritoriul neîntâmplatului: a defrișa haosul de posibilități din jurul acelui obiect și, astfel, a-l delimita de ceea ce nu a fost încă descoperit. A crea tehnologie înseamnă deci a aduce în real un obiect al cărui scop este, cel puțin în faza apariției sale, exterior omului. Odată inventat, acel obiect extinde omul, se transformă într-un instrument, iar folosirea lui este doar un mijloc. Aceasta ar fi justificarea afirmației că «tehnologia este neutră». (…) Acesta este sensul faimoasei propoziții Mediul este mesajul a lui McLuhan: de la un anumit nivel de influență încolo, mediul tehnologic își devine propriul obiectiv (mesaj, scop, interes). El nu mai este mijloc, construit în vederea a ceva, ci se transformă, printr-o mutație ontologică, în vederea însăși, adică în grila prin care vedem/ prizăm/ percepem lumea. Cu alte cuvinte, dacă permitem tehnologiei să ne pătrundă în conștiință, să ne rescrie limbajul și să ne reconfigureze structurile mintale, noi nu mai controlăm procesul prin care am adus acea tehnologie la existență. În acest sens, venirea inteligenței artificiale, care se instaurează peste actuala infrastructură a rețelelor, ridică această întrebare fundamentală: care dintre speciile noastre este mijlocul și care va izbândi în a se impune ca scop? Omul sau mașina?“ Sunt probleme, sunt teme de reflecție majore, asupra cărora se cade să stăruim, căutând să le deslușim răspunsurile, rezolvarea, în aceste vremuri complicate, când lumea omului se schimbă din temelii, fulminant. (Cronicar)
Nominalizări la Premiul CARTEA ANULUI 2025
Mihai Bărbulescu – Civilizația romană în Dacia, Editura Școala Ardeleană
Alexandra Ciocârlie – Pe urmele lui Ulise, Editura Cartea Românească
Augustin Cupșa – 3300 de perechi de palme, Editura Trei
Nichita Danilov – Confesiunile unui samovar, Editura CRLR
Dinu Flămând – La frontiera nopții/ Na fronteira de noite, Editura Junimea
Ion Manolescu – Ceilalți, Editura Nemira
Ion Mureșan – Poeme, Editura Școala Ardeleană
Theodor Paleologu – Patologiile puterii. Confesiunile unui convalescent, Editura Agora
Ovidiu Pecican – Istoria culturii române, vol. I, Editura Cuantic
Cristian Preda – Ideologii și ideologi în România contemporană, Editura Humanitas
Liviu Ioan Stoiciu – Mersul lucrurilor, Editura Limes
Vlad Zografi – Insula de apoi, Editura Humanitas