Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat este unica piesă de teatru pe care a scris-o Gabriel García Márquez, unul dintre scriitorii care au dominat literatura celei de a doua jumătăți a secolului XX și a acestui sfert al secolului nostru. Vasta sa operă, încununată cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, cuprinde genuri diferite, excelând cu precădere în proză: roman, povestiri, memorii, scenarii de film, jurnalism.
Diatriba de amor contra un hombre sendado, titlul original, este o piesă de teatru într-un act, un monolog al protagonistei, Graciela, scrisă de marele romancier în noiembrie 1987, când a împlinit rotunda și frumoasa vârstă de șaizeci de ani și la un lustru de la primirea Nobelului.
Premiera Diatribei… a avut loc – la un an după ce a fost scrisă – la Teatrul „Cervantes” din Buenos Aires în 1988, an în care se și publică la Barcelona, în Ediciones Originales. Este reprezentată apoi, în 1994, în Columbia, la Teatrul Național din Bogota, fiind editată, în același an, la Arango Editores din același oraș. În 1995, Diatribă… apare în Spania, la Grijalbo-Mondadori, fiind reprezentată în același an la Madrid, la Festivalul de Toamnă.
O căsnicie de douăzeci și cinci de ani „îngrozitori“ din care a rezultat și un fiu „seducător și leneș, la fel de ticălos ca taică-său” poate transforma pe unul dintre soți sau pe amândoi în dușmani de moarte. Graciela rostește chiar de la început fraza-cheie a piesei: „Nimic nu seamănă atât de mult cu infernul ca o căsnicie fericită!“
Autorul abordează nuanțat registrul social, îmbogățind piesa cu accente critice care vizează realitățile semnificative ale contemporaneității Americii Latine, îndeosebi nedreapta polarízare pregnantă: pe de o parte, bogăția orbitoare și puterea și, pe de alta, sărăcia extremă și umilința, precum și ipocrizia impusă de valorile tradiției machiste care încă mai dăinuie.
Traducătoarea en titre a operei lui García Márquez în România, hispanista Tudora Șandru Mehedinți, care a tălmăcit 19 volume din cele 25 pe care Editura Rao a avut inspirata alegere de a le publica, ne-a dăruit și de această dată o transpunere în consonanță cu frumusețea originalului, izbutind să transmită cititorilor farmecul neasemuit al creației marqueziene. Grăitoare în acest sens este și o nouă recunoaștere a activității traducătoarei: acordarea recentului Premiu de Traducere instituit de Institutul Cervantes din București, în cadrul Galei premiilor revistei „Observator Cultural“ pe 2024, pentru versiunea în română a ultimului roman, postum, al marelui scriitor, Ne vedem în august.