Mircea Bochiș este astăzi cunoscut drept un remarcabil mânuitor de imagini în mai toate formele artistice, de la cele tradiționale (pictură, sculptură, grafică) până la cele des frecventate azi de către generațiile mai noi, cum ar fi instalația, obiectul, filmul experimental, mail-art ș.a. În toată această diversitate de manifestări consider însă că pictura rămâne favorită, fiind cea mai longevivă și mai des frecventată preocupare a sa, încă de la debut. Este motivul pentru care a optat să deschidă o amplă expoziție de pictură la palatul Banffy, sediul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, oraș unde a absolvit studiile universitare la Facultatea de Desen a Institutului de Arte „Ion Andreescu“, în 1972. De atunci a început un parcurs prestigios, cu împliniri pe plan național unde, printre multe expoziții personale sau activități curatoriale, a fost și inițiatorul Muzeului „Florean“, una dintre primele inițiative private de acest gen din România, după 1989. Curricula sa profesională trebuie urmărită însă și în dimensiunea internațională, mai ales în zona franceză, dar și în cea engleză, având contribuții notabile. Cunoscuta editură franceză L’Harmattan, specializată în studii universitare, a publicat sub semnătura profesoarei Marcienne Martin, La nomination dans l’art. Étude des oeuvres de Mircea Bochiș, peintre et sculpteur, o cercetare esențială asupra creației sale și a cărei apariție am semnalat-o în paginile acestei reviste .
În tot acest parcurs de peste trei decenii, traseele profesionale ale lui Mircea Bochiș nu s-au mai intersectat cu acest loc al formării sale, Clujul, motiv pentru care actuala manifestare are și o dimensiune afectivă, mai ales că la deschiderea expoziției lui Mircea Bochiș i s-a acordat și titlul de „Cetățean de onoare“ al Municipiului Baia Mare de către primarul municipiului, Ioan Doru Dăncuș, care a venit personal pentru această ceremonie.
Actualul proiect, intitulat Piese de identitate, a fost materializat în sălile de la etajul I al muzeului, în viziunea curatorială a lui Dan Breaz care afirmă: „Piese de identitate cumulează abordări plastice și referințe tematice de pe întregul parcurs al creației artistului, exprimându-se plenar în aproape toate genurile clasice ale picturii. Aceste genuri, prin diferitele perspective pe care le deschid, intensifică ipostaza de construct intelectual a picturii, de regie inteligentă și seducătoare la nivelul perceptiv al receptării vizualului… Putem considera, în acest sens, că lucrările din selecția expozițională și, mai ales, personajele sale feminine exprimă felul în care se raportează artistul însuși la realitate.“
Temele sale recurente în pictură sunt compoziția și peisajul, însă sub această aparentă reducție de subiecte se articulează o lume bogată și insolită, atât din perspectivă metaforică, dar și ca semn vizual, conturând un univers artistic cu o importantă amprentă livrescă. Concepută la limita dintre epic și plastic, creația sa este construită de un spirit apolinic a cărui amprentă este însuși artistul, ca măsură a lucrurilor. În cele peste 50 de lucrări expuse, Mircea Bochiș ne oferă imaginea unei structuri robuste încărcate de trăiri, de convingeri, dar mai ales de chipul său interior adânc uman și iremediabil ancorat în registrul unui discurs elevat, niciodată grav, ironic dar nu tragic, cultural dar nu filozofic sau eliptic conceptual. El ne oferă o lume plină de mister și de un umor fin, cu numeroase valențe autoirinice.
Trama universului său pictural, cu preluări din recuzita simbolistă (fecioarele despletite, grădina, peisajul nocturn), promovează același tip de panteism voluptuos, fără a cultiva însă sentimentul de declin sau pe cel al descompunerii, decorul fiind contextualizat într-un cadru oniric atemporal. Acest melanj rafinat de sensibilitate generează imagini al căror impact vizual este potențat și de titlul fiecărei piese, atent căutat. În viziunea artistului relația dintre imagine și text este una esențială, acesta inducând chei de citire al căror reflex marquezian devine edificator în raport cu imaginea: Pădurea din care nu te mai întorci niciodată, Două surori gemene la baie, Fuga din Orhei, Peisaj din Medio Monte la o oră după apusul soarelui, Tinere din Orhei plimbându-se noaptea prin pădurea din jurul casei, Bonă așteptând de două ore apariția tatălui copilului dispărut în jungla peruană etc. Una dintre cele mai expresive piese din perspectivă plastică, Fată cu părul roșu privind spre răsărit, cred că are și o semnificație ascunsă de natură politică, lucrarea fiind realizată în conjunctura actuală, când invazia rusească din Ucraina a devenit o realitate apăsătoare pentru noi toți.
Mizând pe binomul realitate/ imaginație, Bochiș, deși este profund ancorat în timpul prezent, preferă să evite capcana unui naturalism brutal, propunându-ne, asemenea lui Márquez, un „realism magic“, a cărui percepție este accesibilă la numeroase straturi de lectură. La definirea personalității sale creative contribuie, dincolo de o bună stăpânire a mijloacelor de exprimare specifice picturii, și o prolifică relație cu domeniul literaturii, artistul fiind și un fin partener de dialoguri literar artistice materializate în mai multe cărți/obiect cu valoare bibliofilă. De aceea și pictura sa invocă frecvent argumente de natură literară/ficțională. Promovând un spațiu ireal, populat cu personaje aduse din lumea reală, artistul ne propune un discurs imaginativ de o mare consistență. O senzație de plutire paradiziacă inundă alcătuirile sale vizuale, în care motivele se asociază în enigmatice și stranii ipostaze, cochetând adesea, doar formal, cu atmosfera de tip suprarealist pentru că altfel ele rămân supuse totuși legilor suverane ale realității
Lucrările conțin o accentuată plasticitate care se manifestă în limitele unei monumentalități statice, intenționat realizate prin stilizări dirijate ale fizionomiei, dar și prin gestica mâinilor, pentru a exprima o subtilă spiritualizare a compoziției. Conceput pe un format dimensional aproape unic, 1.50 x 1.45m, actualul parcurs expozițional urmărește, atât din perspectivă tematică, dar și stilistică, majoritatea lucrărilor fiind tratate într-un dialog de tușe ample cu inserturi grafice realist conturate, o citire unitară a motivului care devine astfel și o emblemă a cercetării sale artistice. Este confesiunea savuroasă a unui limbaj recucerit, cel al picturii. Muncitor și perseverent, rafinat și atent la evitarea abilă a locurilor comune, Mircea Bochiș posedă resursele care îi permit să progreseze în acest fascinant itinerariu vizual.
Cătălin Davidescu