Din revistele literare – Orizont (nr. 3/ 2025)
În umărul 3 din acest an al revistei „Orizont“ citim un reușit interviu al lui Cristian Pătrășconiu cu Toni Grecu, conducătorul extraordinarului grup umoristic „Divertis“. Întrebat de ce nu mai există emisiuni de satiră politică la posturile noastre de televiziune, acesta răspunde: „Pentru că în România nu mai există o libertate a expresiei suficient de puternică, de mare care să îngăduie televiziunilor să facă satiră politică. Sunt foarte multe interese – impuse de cei care dețin canalele de televiziune și care preferă să țină politica într-un mediu extrem de controlat în canale de știri, care sunt perfect direcționate și aliniate de forțe, structuri, partide, sponsori, patroni și așa mai departe. Preferă asta decât să le lase libere. Nu există umor politic direcționat. Dacă vrei să faci umor politic, trebuie să fii echilibrat și să faci umor de acest gen cu toată lumea, cu tot spectrul politic, de la stânga la dreapta. În media românească, lucrul acesta se poate realiza doar în mediul online, deși – și acolo! – sunt algoritmii care fac alt tip de cenzură. Nu a mai fost interes pentru satira politică de la un anumit moment încolo pentru că, repet, deranja anumite persoane, structuri, instituții. E mult mai simplu să faci o emisiune de muzică populară decât să faci o emisiune de comedie politică. Nu ai nicio responsabilitate și lumea se simte bine, ca să zic așa. La o emisiune de satiră politică, oamenii își mai pun o întrebare, mai au o reacție. Dar dacă dai o emisiune de gătit sau jocuri de plajă gen «Surviver» sau concursuri despre nimic, nu te bagi în nicio încurcătură, nu sunt probleme. Dar oamenii – și asta trebuie să o spunem foarte clar –, nepunându-și în niciun fel la treabă spiritul critic sau mintea pur și simplu, ei se tâmpesc. Și noi asistăm la asta: este o tâmpire generală a lumii. Cred că e un fapt, cred că este spiritul timpului. Și anume că marea masă devine din ce în ce mai idioată. Vă rog să vă uitați la filmul «Idiocracy» din 2006 și o să vedeți exact, în cea mai pură satiră posibilă, unde ne aflăm și care e mersul lumii în viitor, ce se va întâmpla de acum încolo.“
În același număr din „Orizont“, descoperim prezența lui Mircea Mihăieș, redactorul-șef al revistei timișorene, care scrie despre o carte de poezie. Semnătura sa e una rar întâlnită în publicația pe care o conduce și e păcat, căci orice text critic scris de el are o anvergură literară deosebită, sporind calitatea revistei. Analizele sale critice se dovedesc a fi mai mult decât cronici literare obișnuite; și anume, sunt exerciții hermeneutice profunde, care au darul să valideze estetic și să impună scrierea literară sau autorul ce se află sub lupa sa. Este impresia cu care cititorul rămâne și după lectura paginii din „Orizont“, și după comentariile critice recente din revista noastră, despre Ileana Mălăncioiu și Mircea Martin. (Cronicar)
O antologie lirică
La Editura Neuma, în coordonarea lui Horia Gârbea, apare antologia lirică Orașul și prietenii, care cuprinde versurile a peste 60 de poeți, membri ai Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România. Cartea conține un cuvânt-înainte semnat de Horia Gârbea, președintele Filialei inițiatoare, care scrie: „Apare acum cea de-a șaptea antologie lirică a Filialei București–Poezie, realizată și de această dată cu sprijinul generos al unor instituții partenere și al Editurii Neuma. Începând din anul 2017, asemenea culegeri de texte au devenit tradiționale pentru filiala noastră, un reper al activității ei… Trebuie să mulțumesc colegilor care au colaborat la fiecare dintre ele. Și la ediția din acest an, numeroși membri ai filialei au dat curs invitației de a trimite un singur poem pe tema aleasă, Orașul și prietenii. S-au adunat, ca de obicei, peste 60 de autori, poeți originali, de o mare diversitate de stiluri și situându-se, ca de fiecare dată, de partea valorii literare.“ Există și un cuvânt al editorului, Andrea H. Hedeș: „Inițiativa Filialei București–Poezie a USR a fost una fericită de la început, adică din anul 2017, când a apărut primul volum. Importanța ei a sporit cu fiecare nouă culegere de texte, prin consecvența cu care a continuat an de an. Se cuvine să primească ajutorul meritat și în viitor.“ Să reproducem și un fragment din poemul Tango degeaba, cu care se deschide volumul, probabil una dintre ultimele poezii ale regretatului poet Constantin Abăluță, atât de apreciat: „Azi în oraș am câțiva prieteni/ Înainte poate aveam mai mulți./ Dar nu știu cum reușeam să ne vedem./ Întâmplător la Mega Image./ Să căutăm același fel de brânză./ Coincidențele nu-s vizitele aranjate de altădată./ Un whisky, o havană./ Amintiri din studenție…/ Hei, ce timpuri!/ Probabil că și orașul și noi / Ne-am schimbat…“ Lectură plăcută! (Cronicar)
Lumea în care trăim
Nu-i pace sub măslini!: titlul acestui celebru film italian din anul 1950 e potrivit pentru situația de astăzi. La Budapesta, pe istoricele poduri de peste Dunăre, vedem trecând coloane de manifestanți, care protestează împotriva politicilor lui Viktor Orban. Mari tulburări sociale au avut/ au loc și în Turcia, și la Paris, și la Tel Aviv, și în multe orașe americane, și în alte locuri din lume. E tot mai evident: cine crede că e pace se înșală. Sunt în curs o sumedenie de conflicte regionale și, în orice moment, oricare dintre ele poate fi declanșatorul unui conflict global. Trăim vremuri de război, de fapt. Un război pluriform și, în multe cazuri, atipic, diferit de cele știute, cu arme. Iată, în Gaza nu se reușește o încetare a focului. Iar Trump a pornit un război comercial mondial. Mai ales China e ținta lui (taxată cu 104%, apoi cu 125% și China îi răspunde pe măsură, aplicând produselor americane tarife vamale de 84%!). Dar și Uniunea Europeană e pe lista sancționaților (deocamdată păsuită totuși timp de 90 de zile!). Liderul de la Casa Albă se arată foarte mândru de isprava lui: „A venit Ziua eliberării“, anunță el. Se închipuie ieșind învingător, singur împotriva tuturor, și se exprimă jenant de neacademic: „Acum toți stau la rând să mă pupe în fund!“ (memorabil, nu?). De menționat: liderul Americii are și state favorite – Rusia, Belarus și Coreea de Nord. Chiar se vorbește, tot mai insistent, despre o coliziune a sa cu aceste dictaturi. În fine, Rusia însăși poartă și ea războaie, simultan de mai multe feluri: războiul clasic, prin invadarea Ucrainei, războiul hibrid, în mediul virtual, al dezinformării, al destabilizării țărilor democratice din Uniunea Europeană. Încleștarea e maximă și tinde să devină planetară. l La noi, Partidul Uniunea Salvați România îi retrage Elenei Lasconi sprijinul pentru alegerile prezidențiale din luna mai și își afirmă susținerea pentru Nicușor Dan, spre care intenționează să dirijeze și fondurile electorale. Însă doamna Lasconi nu vrea nici în ruptul capului să renunțe la ambiția deșartă de a candida la funcția de președinte al României, deși se vede limpede că nu e pregătită pentru un asemenea rol greu. Vai nouă, sunt atâția oameni care au o reprezentare total eronată, privind însușirile, competențele proprii: ei se uită în oglindă și văd pe altcineva, o persoană mult mai mare și mai tare decât mărunțeii care sunt ei în realitate! (Cronicar)