Harnica românistă Adriana Salvatore, traducătoare în italiană, între altele, a Țiganiadei lui Budai Deleanu (precedată de o substanțială Introducere și de note), autoare a numeroase studii și volume consacrate culturii noastre, universitară de succes la Bari, revine cu noi contribuții asupra unui domeniu căruia i s-a consacrat în ultimii zece ani. Este vorba de patru studii de întindere aproape egală (în jur de 40 de pagini fiecare), focalizate asupra cronicarilor moldoveni din sec 15-18, adunate sub inspiratul titlu Povestind istoria/Raccontar la Storia. Quattro saggi sui cronisti moldavi del XV-XVIII secolo, Cacucci editore, Bari, 2024, urmate de lista, întinsă pe 25 de pagini, a trimiterilor bibliografice și de Indicele analitic. Ele se adaugă paginilor precedente, între care, Miron Costin. Cronista e poeta in un’epoca buia/M.C., cronicar și poet într-o epocă întunecată, ib., 2019.
De remarcat înainte de toate este grija cercetătoarei de a extinde arealul tematic, aducând totodată precizări suplimentare și ultimele informații bibliografice în cazul chestiunilor care nu puteau lipsi nici din noul context.
Urmând firul cronologic, primul dintre cele patru studii menționate ilustrează pe baza izvoarelor istorice verificate faptele și condițiile care au făcut necesară la începuturi, în Europa Răsăriteană, comunicarea nu în română, ci într-o limbă slavă de circulație, cum se subliniase de altfel în contribuțiile precedente: Raccontar storie: Finalità e traguardo dei cronisti moldavi in lingua slava, 2021, ori L’immagine del turco nelle cronache moldave in lingua slava, 2024.
Referentul studiului următor dintre cele patru a fost impus de paratextele cronicilor – „introduceri și note“ – adăugate de la un moment dat, mine de aur pentru cel care vrea să ia pulsul de mult trecutelor evenimente și să identifice poziția celui care le găsise demne de a fi consemnate. Cu atât mai mult cu cât ele aruncă o lumină nu doar asupra perspectivei din care au fost luate, ci de-a dreptul asupra viziunii despre lume a semnatarilor. Titlul este cum nu se poate mai explicit: Spunându-și părerea. Prefața în opera cronicarilor moldoveni din secolele XV-XVIII/Dir la propria. La prefazione nell’opera dei cronisti moldavi dei secoli XV-XVIII.
Cum, cu timpul, mai exact, după căderea Constantinopolului, otomanii ajunseseră să reprezinte un pericol în crescendo, penultimul capitol, Il turco nell’opera dei cronisti moldavi dei secoli XV-XVII urmărește reacția cărturarilor, purtători de cuvânt și al imaginarului colectiv de atunci.
Cu o tematică mai restrânsă, ultimul studiu face analiza textuală a celor 3 orațiuni închinate de Miron Costin prințului polonez Antonio Rosetti și fiului acestuia. În polemică declarată cu predecesorii săi care nu le-au ocolit, Adriana Senatore le-a expus rând pe rând opiniile contrapunându-le, unde a crezut că era cazul, propria poziție. Asemenea tuturor, a purces de la profilul intelectual și cultural al autorului, începând cu studiile temeinice, nu doar dogmatice, teologice, ci și oratorice urmate de el, cum se știe, la colegii iezuite din Polonia și de la influența exercitată asupra lui de personalități marcante din Moldova, care explică prezența unor motive tradiționale, creștine ori nu, precum invocarea divinităților păgâne. Dar românista italiancă nu le găsește componente suficient de solide pentru a trage concluzii fără riscul de „a înflori“ potențând meritele cronicarului. La fel nu a exclus posibilitatea, avansată în 1888 de Vasile Alexandrescu Urechia, ca profesorul de latină al odraslelor lui Costin sau chiar fiul lui mai mare să fi aruncat o privire asupra textelor, având în vedere rangul social al destinatarilor, chiar dacă împrejurarea, solemnă – e drept – era de circumstanță.
Detaliata reparcurgere a transpunerii în română a orațiunilor și a comentariilor succesive la ele este urmată de fraze asertive care resping alăturarea emfatică a numelui marelui cronicar celor ale unora dintre cei mai bine cotați poeți baroci: Giambattista Marino, Jan Amos Komensky și Pedro Calderón de la Barca. Alăturare sugerată în principal de prezența imaginii grădinii, simplă figură retorică în cuvântările în discuție, ca de altfel în numeroasele luări de cuvânt publice și creații ficționale ale timpului, dar nu, categoric nu, multiplu conotativă ca în scrierile italianului, cehului și spaniolului sus-numiți, propuse arbitrar drept hipertexte.
Nu mai puțin minuțioasă este reconstituirea noii piste interpretative alese: a esteticii literare bazate pe dispunerea în câmpul vizual al versurilor, așadar a formei pur grafice, ornamentală, expusă în Primus Calamus de eruditul spaniol Juan Caramuel y Lobkowitz: „Este neîndoielnic – afirmă dna Prof. Senatore – că Miron Costin, la fel ca mulți alți literați ai vremii, a cunoscut și a apreciat bazele poeticii expuse în acele pagini; este mai mult decât probabil să fi preluat de acolo modelul pentru darul de oferit voievodului Moldovei, unul din acele expediente literare numite labirinturi, pentru care Caramuel dădea nu puține exemple, însoțite de indicații și sugestii pentru realizarea lor concretă. Circulare sau poligonale, bogat ornate conform tehnicii miniaturii, aceste compoziții alambicate, adesea de inspirație silvestră, porneau de la o serie de litere care combinau grafic, inventiv și original, în toate direcțiile, aceeași propoziție de glorificare a unor personalități mai mult sau mai puțin ilustre – suverani, principi, aristocrați, prelați, oameni de litere, artiști1.“
Drept argument suplimentar la strânsa demonstrație sunt reproduse fragmente similare referitoare la grădina-labirint-omagiu din rândurile lui Miron Costin și ale contemporanului său, bielorusul Simeon Plockij, și el, cândva, școlar la iezuiți și mult mai târziu omagiator în rusă al unui potentat: țarul Alessio, cu ocazia nașterii unuia dintre fii.
Mănușa a fost aruncată de Adriana Senatore: nouă nu ne rămâne decât să așteptăm reacția filologilor de strictă specializare la noua, provocatoarea ipoteză.
________________________________________
1 Raccontar la Storia. Quattro saggi sui cronisti moldavi del XV-XVIII secolo, Cacucci editore, Bari, 2024, pag. 277-278.