În perioada 28 februarie – 1 martie 2025, la Târgu-Neamț s-au desfășurat manifestările legate de acordarea Premiului Național de Proză „Ion Creangă – Opera omnia“, aflat la cea de-a VIII-a ediție, care încununează opere bine definite, determinante pentru literatura română actuală. Laureații edițiilor precedente au fost Dumitru Radu Popescu (2017), Nicolae Breban (2018), Eugen Uricaru (2019), Dan Stanca (2020), Gabriela Adameșteanu (2021), Gheorghe Schwartz (2022) și Petru Cimpoeșu (2023). Începînd cu această ediție, proiectul se desfășoară printr-un parteneriat stabilit între Uniunea Scriitorilor din România, care asigură partea logistică și de selecție, și Consiliul Județean Neamț, care susține partea financiară și administrativă. Juriul actualei ediții a fost format din scriitorii și criticii literari Mihai Zamfir (președinte), Angelo Mitchievici, Nicolae Oprea, Vasile Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Holban și Adrian Lesenciuc. Prozatorii nominalizați în urma opțiunilor exprimate de 20 de critici literari, din toată țara și din diferite generații, au fost: Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Gabriel Chifu, Bedros Horasangian, Florina Ilis, Ioana Pârvulescu. Prezent pe lista de nominalizări, scriitorul Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, s-a recuzat din calitatea de „nominalizat“, datorită funcției publice, dar a onorat comunitatea nemțeană cu calitatea sa oficială. Premiul Național de Proză „Ion Creangă – Opera omnia“, ediția 2025, a fost adjudecat de către Mircea Cărtărescu, al cărui roman, Solenoid, a fost recent nominalizat în prima selecție la International Booker Prize 2025, fiind, de altfel, primul scriitor român aflat pe această listă. Ceremonia de acordare a premiului s-a desfășurat la Casa Memorială „Ion Creangă“ din Humulești, într-o atmosferă sărbătorească, întreținută de gazde, care au oferit invitaților un program folcloric și muzical.
Au rostit alocuțiuni, cu acest prilej, domnul Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, care a vorbit despre importanța unor asemenea evenimente care conectează literatura actuală la literatura clasică, un fenomen firesc pentru păstrarea identității istorice a literaturii române. Mai mult, domnul Varujan Vosganian a subliniat faptul „aproape paradoxal“ că un povestitor este omagiat printr-un premiu național de proză și nu un romancier, dând exemple pe Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau Mihail Sadoveanu chiar. Acest lucru dovedește, de fapt, acea relație intimă a operei lui Ion Creangă cu ceea ce are limba română mai spectaculos. Vicepreședintele Consiliului județean Neamț, domnul Ioan Asaftei, a vorbit despre „identificarea spațiului nemțean cu opera lui Ion Creangă“, iar primarul orașului Târgu-Neamț, domnul Vasile Apopei, și-a exprimat sprijinul pentru proiect, considerând că este o șansă pentru spațiul nemțean și „tîrgnemțean“ de a fi reprezentat la asemenea nivel. În calitate de scriitor-gazdă, Adrian Alui Gheorghe a spus că succesul în plan literar al oricărui confrate „este un pic succesul oricărui scriitor român“, în discuție fiind parcursul european al romanelor lui Mircea Cărtărescu și a subliniat faptul că, dacă se spune că marea literatură rusă se trage din „mantaua“ lui Gogol, noi putem spune că „literatura română se trage din sumanul lui Creangă“. Domnul academician Mihai Zamfir a vorbit despre „fericita dificultate“ a unui juriu de a alege între nume de rezonanță, între opere bine definite, fiecare nume de pe lista de nominalizări putînd onora acest important premiu cu valoare națională. În laudatio, pe care a formulat-o referitor la opera laureatului acestei ediții, criticul Angelo Mitchievici a vorbit despre valoarea scrierilor lui Mircea Cărtărescu atît în contextul literaturii române actuale, cît și în calitatea sa de promotor al literaturii noastre în context european și universal. Mai mult, Angelo Mitchievici a subliniat faptul că „imaginarul cărtărescian este apropiat de imaginarul din scrierile lui Ion Creangă, prin recuperarea spațiului copilăriei, al memoriei“, dar este și mai apropiat de imaginarul eminescian, amintind faptul că Mircea Cărtărescu este autorul unui volum strălucit dedicat „visului chimeric“ din opera lui Mihai Eminescu. În cuvîntul său, Mircea Cărtărescu și-a exprimat bucuria de a fi pentru prima oară în spațiul în care și-a trăit Ion Creangă „copilăria copilului universal“, a reafirmat faptul că „scrierile noastre vor fi sau nu vor fi citite peste o sută de ani, dar scrierile lui Ion Creangă se vor regăsi cu siguranță în patrimoniul cultural național, la loc de cinste“. Mai mult, a dedicat premiul onorant confraților cu care a fost în competiție, pe care îi apreciază și îi citește.
*
Programul manifestărilor a fost completat cu un periplu al scriitorilor participanți prin ținutul Neamțului, prin grija doamnei Carmen Năstase, director al Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare“ Neamț. A fost vizitată Casa Memorială „Veronica Micle“ din Târgu-Neamț, care se află vizavi de fosta Școală Domnească în care au fost colegi Ion Creangă și Vasile Conta, între anii 1853-1854 (azi Muzeul de Istorie și Etnografie). Ozana „cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cetatea Neamțului de atâtea veacuri“ nu putea fi ocolită, firește. Pe firul Ozanei s-a ajuns la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de lîngă Mănăstirea Neamț, unde a fost celebra „bolniță“ în care a fost internat Mihai Eminescu în iunie 1886, loc în care a fost vizitat de Ion Creangă, această întîlnire fiind, s-ar părea, ultima dintre cei doi. La Casa Muzeu „Visarion Puiu – Mihail Sadoveanu“, de lîngă Mănăstirea Vovidenia, vizitatorii au avut parte de ghidajul extrem de amănunțit și profesionist al Părintelui Arhimandrit Mihail Daniliuc, autorul unui spectaculos volum de documente Mihail Sadoveanu, altfel. La Mănăstirea Neamț a fost vizitat, dincolo de așezămîntul religios, care are o impresionantă istorie, osuarul în care au fost adăpostite o vreme osemintele unei anume Calypso, una dintre iubitele lui Pușkin, refugiată aici, conform legendei, în straie bărbătești după moartea în duel a poetului. La Mănăstirea Agapia, pictura lui Nicolae Grigorescu, care a lucrat aici între anii 1858-1861, cînd nu împlinise 20 de ani, surprinde pe oricare vizitator prin îmbinarea curajoasă a stilului bizantin cu influențele occidentale, iar sfinții pictați de Grigorescu au trăsături blînde, umane, inspirate adesea din chipurile oamenilor simpli. Se spune că a folosit ca modele chiar și călugărițe și călugări din mănăstire, după cum a spus ghida așezămîntului. La Mănăstirea Văratec, după ce au trecut „codrii de aramă“ și „pădurea de argint“, scriitorii au împodobit cu mărțișoare mormîntul Veronicăi Micle și au avut parte de ospitalitatea maicilor și de povestea locului care l-a inclus și pe Mihai Eminescu, așa cum s-a păstrat în legendele din zonă, spusă de maica stareță Iosefina Giosanu. La final, la ceremonia de acordare a Premiului Național de Proză „Ion Creangă – Opera Omnia“, în curtea casei memoriale de la Humulești, deschisă de cîteva zile după o restaurare care a durat mai bine de trei ani, oficialitățile locului au considerat că acest eveniment este, de fapt, adevărata re-inaugurare a monumentului, avînd în vedere nivelul de reprezentare al scriitorilor participanți. (Rep.)