Maria Anastasiu
Aveți clar o certă experiență și maturitate literară, nu sunteți deci în situația de a vă da sfaturi. Am propus conducerii revistei versurile primite.
Lazăr Magu
Mai trimiteți, poemul primit are semne bune.
Roman Radu
Proza dvs. satirică Pantera și lipsa de spațiu, un fragment, precizați, mi se pare prea lungă pentru o revistă și cam minuțios-pedantă în etalarea meniurilor la modă, consumate de cei doi…
Radu Iftode
Trimiteți-ne și vom vedea cum stăm cu textul dvs., cu scut sau pe scut.
Mircea M. Pop
Domnule profesor, vi se potrivește ca nuca în perete poezia mizerabilistă pe care ați scris-o.
Marius Mărăcinescu
Mulțumim pentru versurile dvs. sărbătorești, le luăm ca pe o frumoasă urare, la fel poezia de Crăciun.
Alex. Corneliu Enea
Visat poet și Frunză îngălbenită mi se par cele mai reușite poezii din cele trimse.
Petru Ababii
Revista publică recenziile colaboratorilor constanți, selectați de redacție, în mod obișnuit. Eseul Narcis Hiperionic nu îl putem publica în porții mici, nici eseul despre Socrate și filosofia sa, pentru că nu aduc ceva nou în mod real, în ciuda bunelor dvs. intenții și a dorinței de a fi original.
Gheorghe Postelnicu
Nu este o proză potrivită revistei „România literară“. Nu se începe cu proba cea mai dificilă.
Izabela Colțatu
Poezia trimisă are prospețime. Basmele la fel.
Alin Cristian
Recenzia dvs. este uriașă ca număr de semne. Textul trimis, Corpo-realitatea ca erotică marțială’’ –analiza romanului japonezului este greu de citit, cam stufos pentru o revistă.
Andre Isip
Ne propuneți publicarea în foileton a lucrării dvs., Prăbușirea Occidentului. Nu ne putem angaja la așa ceva, mai ales că nu am văzut încă textul pe care doriți să ni-l oferiți. În plus, titlul dvs. prea ne amintește de Declinul Occidentului al lui Oswald Spengler. Prăbușirea s-ar putea să fie doar temporară și să existe șanse și speranțe de revenire. Sigur că se poartă reluarea unor titluri celebre în postmodernism, dar nu sunt reluate fără o doză de ironie, de umor, de parodie etc. Faptul că ați publicat la Editura Letras vă onorează.
Florea Irinel Bara
La vârsta dvs., tinerii din alte vremuri, mult mai grele, debordau de energie pozitivă, versurile dvs. sunt excesiv de întunecate ca atmosferă.
Mereu au existat și există și motive de bucurie.
Sabina Sandu
Publicăm dacă sunt semne de talent.
Ion Bunescu
Cele trimise nu sunt publicabile.
Paul Ionescu
Da, ar fi ceva, dar cu un singur text nu vă puteți convinge cititorii. Există în literatură, în acest sens, și excepții, texte unice, formidabile, pe care nu le uiți, dar ele sunt rare. Am primit și cele cinci poezii, trimise ulterior. Cea mai reușită mi se pare prima, cea mai nereușită ultima. Nu sunt publicabile deocamdată.
Laurențiu Iordache
Regret, dar din prima poezie nu se înțelege, mă rog, alege nimic, cuvintele se succed neinteligibile. Celelalte sunt de revăzut în liniște.
Mihai Bălăceanu
Pagine de proză previzibile în Arta fugii, unde se cer evitate fraze ca „reacția mea la anunțul ei a fost atât de complexă și nuanțată“. Cititorul ar trebui să deducă el din gesturile, din cuvintele rostite de personaje complexitatea presupusă. Titlul e cam prețios pentru o situație banală a unui cuplu din zilele noastre.
Florin Ciobica
Se simt încă tonurile inconfundabile ale poeziei lui Labiș la dvs. Mă refer în special la poeziile Săptămâna Mare și Seceta, în ultima poezie Moartea căprioarei părând rescrisă. Mai reușite mi se par haiku-urile
Laudatio –
în caisul înflorit
zeci de albine
*
lan de grâu unduind –
mama îmi cere din nou
să-i descriu marea
*
de Înălțare –
de sub placa de beton
un fir de iarbă
*
saltul broaștei –
ajunge la liman
și Carul Mare
*
lună-n creștere –
împotmolită în iaz
o barcă fără vâsle
*
pocnet de bici –
și parfumul teiului
o ia la goană
*
tăiere de miei…
Iisus de pe troiță
sângerează iar
*
târg de vechituri –
pe masa numismatului
galbenii toamnei
Tibu G.
Cenaclul ar fi util pentru a afla părerile mai multor iubitori de literatură despre versurile dvs… Părerea mea e una rezervată.
Alin Dobai
Am ales, din ceea ce ne-ați trimis, o poezie.
ultima casă din rai
locuiam în ultima casă
a unei străzi din rai
în apropierea unei fântâni
ce cobora adânc
până aproape de începutul lumii
era o casă cu grădină mare
plină de tot felul de pomi
cu fructe oprite
periodic după un calendar
care nu era afișat nicăieri
așa că le mâncam cu poftă
de-ndată ce erau coapte
fără să mai socotim
de câte ori vom fi
alungați iar din rai
până la urmă s-au mutat
toți îngerii de pe strada aceea
fiindcă lumina
devenise prea caldă
pentru pielea lor
neobișnuită
cu dragostea noastră
atât de pământească.
Andrei Duma
Aveți dreptate, versurile nu prea sunt pe gustul cititorilor revistei.
Gheorghe Cârstoiu
Proza dvs. Petrecerea are umor, culoare locală, descriind un chef monstru, rural, dar nu e un text care să exceleze prin ceva. Personajele sunt binișor îngroșate, caricatural. Preotul nu poartă mantie, cum scrieți, ci eventual reverendă, sau felon, și epitrahil, ultimul obligatoriu când sfințește, celebrează etc., precum în proza dvs.
Iulia Dragomir
Nu au niciun sens cuvintele puse sub formă de versuri. Cenaclul literar ar putea să vă îndrume încercările, încă departe de a fi literatură.
Rareș Barbu
Pe nevăzute, nu pot să mă pronunț asupra calităților sau lipsei de calități literare ale textelor. Am doar numele dvs.
Alexandru Vlădoiu
La fel ca mai sus. Trimiteți și vom vedea despre ce este vorba.
Cosmin Darius Misir
Mai reușit este textul cu poetul emigrant.
Teodora Sidonia Braga
Sensibilitate, lirism, dar vă conduc rimele, le căutați cu orice preț, cred. Vă publicăm un text unde nu rimele decid.
Cola
Se-ntâmplă ceva când deschid o cutie de
Cola…
Doar noi, copii crescuți în comunism, știm
de ce
sunetul e mai dulce decât vocea mamei la
culcare.
Cascada cu bobițe fine-nțepătoare,
chiar înainte de-a cădea într-o lagună,
sau într-o apă curgătoare,
lăsa în dar, o clipă doar,
un strop pe buzele amare.
Ca să-l păstrez, țineam relicva roșie,
strălucitoare, lângă bananele învelite-n ziar,
pe dulap.
Îmi plac necoapte-acum, să pârâie-a miros
de vară
să zbor în altă emisferă, unde e cald când le
desfac…
poate de asta n-am răbdare și tot culeg ce
nu s-a copt,
să gust mai repede fructul oprit.
Pe lângă frigidere pline de Cola…
între cutii, într-un glob cu zăpadă,
e dimineața în care a nins prima dată.
Alexandru Cuibuș
Da, regretatul poet și eseist Alexandru Pintescu, bunicul dvs., a făcut parte din prima generație a „Echinoxului“, dar întemeietorii revistei sunt Marian Papahagi și Eugen Uricariu, alături de alți tineri studenți. Și la revista „Poesis“, scriitorul Alexandru Pintescu a avut un rol anume, dar nu a fost singurul care a fondat publicația din Satu Mare. Nu trebuie să absolutizăm, așa cum nu e corect să minimalizăm activitatea unui autor. Multe merite literare i se recunosc, desigur, buni cului dvs. Prețuirea pe care i-o arătați este firească, ea vă face cinste, dar, ca să ajungeți acolo unde se află el, ca scriitor, va trebui să munciți din greu.
Versurile trimise sunt pe alocuri frumoase, pe fragmente, dar se simte prea insistent sunetul Doinaș, cel din balade.