Corespondență literară – 8/2025

Maria Anastasiu

Aveți clar o certă experiență și maturitate literară, nu sunteți deci în situația de a vă da sfaturi. Am propus conducerii revistei versurile primite.

 

Lazăr Magu

Mai trimiteți, poemul primit are semne bune.

 

Roman Radu

Proza dvs. satirică Pantera și lipsa de spațiu, un fragment, precizați, mi se pare prea lungă pentru o revistă și cam minuțios-pedantă în etalarea meniurilor la modă, consumate de cei doi…

 

Radu Iftode

Trimiteți-ne și vom vedea cum stăm cu textul dvs., cu scut sau pe scut.

 

Mircea M. Pop

Domnule profesor, vi se potrivește ca nuca în perete poezia mizerabilistă pe care ați scris-o.

 

Marius Mărăcinescu

Mulțumim pentru versurile dvs. sărbătorești, le luăm ca pe o frumoasă urare, la fel poezia de Crăciun.

 

Alex. Corneliu Enea

Visat poet și Frunză îngălbenită mi se par cele mai reușite poezii din cele trimse.

 

Petru Ababii

Revista publică recenziile colaboratorilor constanți, selectați de redacție, în mod obișnuit. Eseul Narcis Hiperionic nu îl putem publica în porții mici, nici eseul despre Socrate și filosofia sa, pentru că nu aduc ceva nou în mod real, în ciuda bunelor dvs. intenții și a dorinței de a fi original.

 

Gheorghe Postelnicu

Nu este o proză potrivită revistei „România literară“. Nu se începe cu proba cea mai dificilă.

 

Izabela Colțatu

Poezia trimisă are prospețime. Basmele la fel.

 

Alin Cristian

Recenzia dvs. este uriașă ca număr de semne. Textul trimis, Corpo-realitatea ca erotică marțială’’ –analiza romanului japonezului este greu de citit, cam stufos pentru o revistă.

 

Andre Isip

Ne propuneți publicarea în foileton a lucrării dvs., Prăbușirea Occidentului. Nu ne putem angaja la așa ceva, mai ales că nu am văzut încă textul pe care doriți să ni-l oferiți. În plus, titlul dvs. prea ne amintește de Declinul Occidentului al lui Oswald Spengler. Prăbușirea s-ar putea să fie doar temporară și să existe șanse și speranțe de revenire. Sigur că se poartă reluarea unor titluri celebre în postmodernism, dar nu sunt reluate fără o doză de ironie, de umor, de parodie etc. Faptul că ați publicat la Editura Letras vă onorează.

 

Florea Irinel Bara

La vârsta dvs., tinerii din alte vremuri, mult mai grele, debordau de energie pozitivă, versurile dvs. sunt excesiv de întunecate ca atmosferă.

Mereu au existat și există și motive de bucurie.

 

Sabina Sandu

Publicăm dacă sunt semne de talent.

 

Ion Bunescu

Cele trimise nu sunt publicabile.

 

Paul Ionescu

Da, ar fi ceva, dar cu un singur text nu vă puteți convinge cititorii. Există în literatură, în acest sens, și excepții, texte unice, formidabile, pe care nu le uiți, dar ele sunt rare. Am primit și cele cinci poezii, trimise ulterior. Cea mai reușită mi se pare prima, cea mai nereușită ultima. Nu sunt publicabile deocamdată.

 

Laurențiu Iordache

Regret, dar din prima poezie nu se înțelege, mă rog, alege nimic, cuvintele se succed neinte­ligibile. Celelalte sunt de revăzut în liniște.

 

Mihai Bălăceanu

Pagine de proză previzibile în Arta fugii, unde se cer evitate fraze ca „reacția mea la anunțul ei a fost atât de complexă și nuanțată“. Cititorul ar trebui să deducă el din gesturile, din cuvintele rostite de personaje complexitatea presupusă. Titlul e cam prețios pentru o situație banală a unui cuplu din zilele noastre.

 

Florin Ciobica

Se simt încă tonurile inconfundabile ale poeziei lui Labiș la dvs. Mă refer în special la poeziile Săptămâna Mare și Seceta, în ultima poezie Moartea căprioarei părând rescrisă. Mai reușite mi se par haiku-urile

Laudatio –

în caisul înflorit

zeci de albine

*

lan de grâu unduind –

mama îmi cere din nou

să-i descriu marea

*

de Înălțare –

de sub placa de beton

un fir de iarbă

*

saltul broaștei –

ajunge la liman

și Carul Mare

*

lună-n creștere –

împotmolită în iaz

o barcă fără vâsle

*

pocnet de bici –

și parfumul teiului

o ia la goană

*

tăiere de miei…

Iisus de pe troiță

sângerează iar

*

târg de vechituri –

pe masa numismatului

galbenii toamnei

 

Tibu G.

Cenaclul ar fi util pentru a afla părerile mai multor iubitori de literatură despre versurile dvs… Părerea mea e una rezervată.

 

Alin Dobai

Am ales, din ceea ce ne-ați trimis, o poezie.

ultima casă din rai

locuiam în ultima casă

a unei străzi din rai

în apropierea unei fântâni

ce cobora adânc

până aproape de începutul lumii

era o casă cu grădină mare

plină de tot felul de pomi

cu fructe oprite

periodic după un calendar

care nu era afișat nicăieri

așa că le mâncam cu poftă

de-ndată ce erau coapte

fără să mai socotim

de câte ori vom fi

alungați iar din rai

până la urmă s-au mutat

toți îngerii de pe strada aceea

fiindcă lumina

devenise prea caldă

pentru pielea lor

neobișnuită

cu dragostea noastră

atât de pământească.

 

Andrei Duma

Aveți dreptate, versurile nu prea sunt pe gustul cititorilor revistei.

 

Gheorghe Cârstoiu

Proza dvs. Petrecerea are umor, culoare locală, descriind un chef monstru, rural, dar nu e un text care să exceleze prin ceva. Personajele sunt binișor îngroșate, caricatural. Preotul nu poartă mantie, cum scrieți, ci eventual reverendă, sau felon, și epitrahil, ultimul obligatoriu când sfințește, celebrează etc., precum în proza dvs.

 

Iulia Dragomir

Nu au niciun sens cuvintele puse sub formă de versuri. Cenaclul literar ar putea să vă îndrume încercările, încă departe de a fi literatură.

 

Rareș Barbu

Pe nevăzute, nu pot să mă pronunț asupra calităților sau lipsei de calități literare ale textelor. Am doar numele dvs.

 

Alexandru Vlădoiu

La fel ca mai sus. Trimiteți și vom vedea despre ce este vorba.

 

Cosmin Darius Misir

Mai reușit este textul cu poetul emigrant.

 

Teodora Sidonia Braga

Sensibilitate, lirism, dar vă conduc rimele, le căutați cu orice preț, cred. Vă publicăm un text unde nu rimele decid.

Cola

Se-ntâmplă ceva când deschid o cutie de

Cola…

Doar noi, copii crescuți în comunism, știm

de ce

sunetul e mai dulce decât vocea mamei la

culcare.

Cascada cu bobițe fine-nțepătoare,

chiar înainte de-a cădea într-o lagună,

sau într-o apă curgătoare,

lăsa în dar, o clipă doar,

un strop pe buzele amare.

Ca să-l păstrez, țineam relicva roșie,

strălucitoare, lângă bananele învelite-n ziar,

pe dulap.

Îmi plac necoapte-acum, să pârâie-a miros

de vară

să zbor în altă emisferă, unde e cald când le

desfac…

poate de asta n-am răbdare și tot culeg ce

nu s-a copt,

să gust mai repede fructul oprit.

Pe lângă frigidere pline de Cola…

între cutii, într-un glob cu zăpadă,

e dimineața în care a nins prima dată.

 

Alexandru Cuibuș

Da, regretatul poet și eseist Alexandru Pintescu, bunicul dvs., a făcut parte din prima generație a „Echinoxului“, dar întemeietorii revistei sunt Marian Papahagi și Eugen Uricariu, alături de alți tineri studenți. Și la revista „Poesis“, scriitorul Alexandru Pintescu a avut un rol anume, dar nu a fost singurul care a fondat publicația din Satu Mare. Nu trebuie să absolutizăm, așa cum nu e corect să minimalizăm activitatea unui autor. Multe merite literare i se recunosc, desigur, buni ­cului dvs. Prețuirea pe care i-o arătați este firească, ea vă face cinste, dar, ca să ajungeți acolo unde se află el, ca scriitor, va trebui să munciți din greu.

Versurile trimise sunt pe alocuri frumoase, pe fragmente, dar se simte prea insistent sunetul Doinaș, cel din balade.