Tăcerea
Țara trece printr-o gravă criză politică, financiar-economică, socială. Deriva se adâncește cu fiecare zi. Țara fierbe, dezolarea, nemulțumirea, furia pun stăpânire pe tot mai mulți dintre concetățenii noștri. Ei au nevoie de un vinovat principal și au ajuns să-l identifice cu președintele țării, căruia nu doar opoziția îi cere cu vehemență demisia.
Noi nu suntem susținătorii suspendării și nici nu vrem să demisioneze. Dar ceva nu înțelegem cu niciun chip. Dacă nu a demisionat oficial, de ce președintele se comportă ca și cum în fapt ar fi demisionat?! De ce rămâne la Cotroceni și tace, de parcă n-ar mai fi? Tăcerea sa este deconcertantă. Tăcerea sa provoacă îngrijorare națională.
Președintele este cel mai important om din statul român. Vocea lui e obligatoriu să se facă auzită mai ales în momentele grele, de răspântie, de a fi sau a nu fi, cum e acesta. Chiar dacă nu are date noi, revelatoare despre ce s-a întâmplat la alegerile din 24 noiembrie, el trebuie să se implice, să ne transmită mesajul că este prezent, că-i pasă de soarta țării care e pe punctul de a fi deturnată de la calea sa pro-occidentală, că apără cu credință valorile acestui popor, că se luptă cu toată energia pentru binele colectiv, în fond, că România nu este o biată ambarcațiune fără cârmaci, pe care furtuna o azvârle de colo-colo, gata s-o înece. (G.C.)
O apariție editorială de referință la Spandugino
La Editura Spandugino, a văzut lumina tiparului (ce metaforă frumoasă și cât de potrivită în cazul de față) o nouă ediție în limba română a unei lucrări excepționale: Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiuni. Apărut în condiții grafice deosebite, volumul, care numără nu mai puțin de 975 de pagini, are șase autori: Stéphane Courtois, Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek și Jean-Louis Margolin. Alături de aceștia, la realizarea cercetării istorice de mare anvergură au contribuit mai mulți colaboratori: Rémi Kauffer, Pierre Rigoulot, Pascal Fontaine, Yves Santamaria și Sylvain Boulouque. Postfața este semnată de Stéphane Courtois. Ediția românească este revizuită științific și adăugită de Dorin Dobrincu și Armand Goșu. Traducerea din limba franceză este realizată de Maria Ivănescu, Luana Schidu, Brîndușa Prelipceanu, Emanoil Marcu, Doina Jela, Daniela Ștefănescu, Ileana Busuioc și Paul Marinescu. Addenda despre sistemul represiv comunist din România este alcătuită sub egida Fundației Academia Civică, în coordonarea lui Romulus Rusan. Anexa fotografică „Represiunea și rezistența din România comunistă în imagini“ i se datorează lui Dorin Dobrincu.
Am reprodus informațiile de pe pagina de titlu a cărții care, și ele, ne dau indicii despre complexitatea acestui proiect editorial. Editura Spandugino merită cu prisosință recunoștința noastră, a cititorilor, pentru această reușită. Ne-a fost re-dăruită astfel o lucrare de o importanță ieșită din comun, care ne ajută să înțelegem adevărata dimensiune a răului reprezentat de regimurile totalitare comuniste și, totodată, deslușindu-ni-se lumea din care venim, ne ajută să înțelegem lumea în care trăim și cea spre care ne îndreptăm. În numărul 3 din acest an al Rl am publicat, sub semnătura lui Radu Tudorancea, un prim comentariu critic despre Cartea neagră a comunismului. El face parte dintr-o serie de articole și un interviu cu Stéphane Courtois, pe care, așa cum am anunțat, le vom găzdui în paginile revistei noastre de-a lungul întregului an, într-o dezbatere consacrată acestei apariții editoriale de referință. (G.C.)
Prezențe românești
Semnalăm câteva prezențe culturale românești în străinătate. Astfel, în perioada 21-22 ianuarie 2025, scriitorii Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, și Adrian Lesenciuc, președintele filialei Brașov a Uniunii, au fost invitați de Consulatul General al României la Lyon, de Institutul Cultural Român și de Asociația Rhône-Roumanie la o serie de evenimente prilejuite de Ziua Culturii Naționale. La Annecy, cei doi scriitori au participat la conferința-dezbatere „Population et dictature: la vérité martyrisée. Séminaire ESPRI: littérature, politique et démographie“, în cadrul IAE Annecy – UNITA – Université Savoie Mont-Blanc, care a inclus și două mese rotunde organizate de studenți, sub coordonarea profesorilor Claire Salmon și Yves Peutot, la care au fost prezente și numeroase cadre didactice universitare din Annecy și Chambéry. La Lyon a avut loc, în sala „Camille George“ a Primăriei Arondismentului 2, seara literară cu tema „L’écrivain, conteur de l’histoire“, deschisă de discursurile primarului Arondismentului 2, Pierre Oliver, și al Consulului General al României la Lyon, Oleg Ungureanu, și moderată de scriitoarele și traducătoarele Simona Ferrante și Iulia Badea-Guéritée. La eveniment au fost prezenți francezi și români, inclusiv scriitori din diaspora stabiliți la Grenoble: Cornelia Petrescu, Petra Peresco și Carmen Stelian, membri ai comunității armene din regiune, inclusiv doamna Nariné Nikolyan, Consulul general al Armeniei la Lyon, dar și studenți din regiunea Auvergne-Rhône-Alpes. Cele două evenimente au avut drept punct de plecare romanele celor doi scriitori, Cartea șoaptelor (Polirom, 2009; Les Éditions des Syrtes, 2013, tradus de Laure Hinckel și Marily le Nir) și Cimitirul eroilor (Libris Editorial, 2017; Les Éditions Bleu et Jaune, 2024, tradus de Raymond Clarinard și Iulia Badea-Guéritée). În afara acestor întâlniri literare, programul cultural a cuprins și evenimente organizate de comunitatea armeană din regiunea Auvergne-Rhône-Alpes. l Cunoscuta revistă de studii literare din Franța „Acta fabula“ a publicat în ianuarie 2025 un număr consacrat traducerii, la care au contribuit traductologi și traducători europeni de prestigiu. Pe această temă, interviul acordat de Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann abordează practicile traducerii creatoare la 1800, cu exemple din scriitorul cosmopolit danez Jens Baggesen, cel care scria, asemenea europenilor contemporani din zilele noastre, în mai multe limbi și care, totodată, traducea din și în franceză, germană, daneză (pe lângă limbile clasice). Prezența în Acta Fabula a eseistei și traducătoarei Ana-Stanca Tabarasi, colaboratoare a revistei noastre, înseamnă, desigur, o recunoaștere internațională a meritelor sale literare. (Rep.)
Din revistele literare – Luceafărul de dimineață (nr. 1, 2025)
Au reînceput să apară, după pauza nedorită, luată din rațiuni birocratice, revistele Uniunii Scriitorilor. Am reținut din numărul 1 al revistei „Luceafărul de dimineață“ (publicație care, potrivit hotărârii Comitetului Director al USR, va fi dedicată, cu precădere, tinerilor creatori): pagina de versuri, debut absolut, semnată de Bianca Pavăl, pe al cărei succes în literatură pariază Horia Gârbea, noul redactor-șef: „un vatman/ trage de timp// pe șina goală/ duce spre casă/ultimele suflete/ obosite“; tot Horia Gârbea e și autorul editorialului intitulat Eminescu a existat; de citit textul Talentul: o prejudecată?, semnat de Răzvan Voncu, care inaugurează astfel o rubrică permanentă, Literatura de azi, al cărei titular va fi; remarcabilă, scrisă cu finețe, este cronica de film, pe care colegul nostru Angelo Mitchievici și-a mutat-o din Rl în această revistă; o altă rubrică nouă este Portret al artistului la tinerețe, în cuprinsul căreia Ion-Bogdan Ștefănescu îi ia un interviu lui Mircia Dumitrescu; la Vizual, Aurel Maria Baros scrie despre „cel mai scump tablou din lume“; Alexandru Jurcan stă de vorbă cu un tânăr regizor, Tudor Antofie; Dan Stanca poate fi citit în cadrul unei rubrici care i se potrivește, Opinii radicale; Doru Mareș semnează cronica teatrală. Sumarul este completat cu cronici (la apariții editoriale recente) scrise de Andrea H. Hedeș, Flavia Adam, Flaviu George Predescu, Ana Dobre, Emil Lungeanu, Simona-Grazia Dima, Iulian Cătălui și Mihaela Stanciu și versuri de Ioana Ieronim, Mihaela Oancea, Sandu Frunză, Miruna Drăghici și Alina-Simona Dragomir. (Cronicar)
Pe culmile prostiei
Pe o foarte cunoscută rețea de socializare, cineva a postat o știre conform căreia un copil de 11 ani, bolnav de cancer în fază terminală, a acceptat să-și doneze inima, pentru a salva o viață… A urmat potop de laude, like-uri, binecuvântări, asigurări că Dumnezeu va aprecia cum se cuvine acest gest… Tuturor însă le scăpa din vedere un mic „amănunt“: un copil de 11 ani nu are dreptul legal de a lua decizii; să se mai știe și că de la cei care suferă de această boală necruțătoare nu se fac nici măcar donări de sânge, necum prelevări de organe, ar fi fost prea mult.
Pe aceeași pagină de socializare, se postează o fotografie înfățișând filele unui carnet de elev licean, pline cu note de premiul întâi: ici, colo, câte un nouă, în rest, zece… Urmarea? Elogii, cu precădere la adresa învățământului grozav din epoca de aur, a slujitorilor săi, a elevilor… Din zece persoane, doar una singură a observat un „amănunt“: denumirea materiilor, notele, semnătura profesorului (neschimbată la toate materiile) erau scrise de aceeași mână.
Momentul culminant l-a atins postarea despre Emil Rebreanu, fratele romancierului Liviu Rebreanu, și cumplita sa moarte, postare însoțită de fotografia cunoscutului actor Victor Rebengiuc, în rolul Apostol Bologa, din filmul „Pădurea spânzuraților“, ecranizare a romanului cu același titlu, inspirat, precum se știe, de drama fratelui Emil…Precum se știe?! Trebuia să spun: „Precum am crezut că se știe…“ Fiindcă reacțiile arătau cu totul altceva… Unii, convinși că poza îl înfățișează pe însuși nefericitul Emil Rebreanu, și-au exprimat compasiunea pentru moartea timpurie a unui flăcău atât de chipeș… Alții spuneau că au citit romanul, dar abia acum au aflat sursa de inspirație… Câțiva recunoșteau că nu au citit romanul, nu au văzut nici filmul… Cu toții însă au declanșat un potop de reproșuri la adresa coaliției care… a admis UDMR în rândurile sale, tunând și fulgerând contra maghiarilor din vina cărora dezertorul român a fost condamnat la moarte… „Ce-ar spune Rebreanu, dacă ar trăi azi?!“, întreba retoric cineva, fără a avea habar că Rebreanu a studiat la… Budapesta! Culmea, majoritatea comentatorilor de sex masculin, ori de câte ori vine vorba de armată, regretă că nu mai este obligatorie și laudă stagiul militar, care i-a făcut să devină bărbați adevărați. Se vor fi gândit la prestația militarilor în termen pe ogoarele sau șantierele patriei, că războaie, slavă domnului, n-au fost. Oricum, a ști că o lege internațională prevedea pedeapsa capitală pentru dezertare, faptă socotită drept înaltă trădare, indiferent de teritoriu, de etnie etc., fiindcă dezertând la inamic, există riscul dezvăluirii unor secrete militare este ceva elementar precum tabla înmulțirii.
Concluzia? Nu cred că mai e necesară. Atâta doar că toți comentatorii la care am făcut aluzie au drept de vot. (Carmen Focșa)