Evul Mediu (ne)întâmplător
Sub acest titlu, am publicat în „Adevărul de weekend“ cu două săptămâni în urmă un articol despre reacția unui preot-călugăr ortodox la tragedia din clubul bucureștean „Colectiv“. Acesta susținea pe blogul său că a frecventa concerte rock este a pactiza cu Satana.
Cum Filotheu Bălan mai făcuse declarații scandaloase și cu ceva timp în urmă, dar care, s-a pretins ulterior, îi fuseseră atribuite de un răuvoitor, mi-am luat măsura de precauție de a semnala o posibilă înscenare. Până când scriu aceste rânduri, n-am avut niciun ecou. Mai mult, m-am ferit să implic Biserica Ortodoxă ca instituție, deși, într-o dezbatere din același cotidian, criticasem părerea unei asociații a tinerilor ortodocși referitoare la excluderea educației sexuale din școli, sub cuvânt că ar da naștere unor „golani“, spre deosebire de educația religioasă, care ar crea un tineret responsabil. Am adăugat totuși într-un post-scriptum că m-a dezolat o primă și târzie declarație a Patriarhului survenită după ce predasem articolul.
Câteva zile mai târziu, Prea Fericitul a revenit, a recunoscut creștinește că a greșit și i-a expediat pe preoți să țină slujbe în fața clubului nefast și să doneze sânge. O umbră asupra sincerității acestei retractări a aruncat faptul că Patriarhul n-a solicitat amânarea ceremoniei de atribuire a titlului de „cetățean de onoare“ al Sucevei, planificat tocmai în săptămâna neagră. Dar mi-am zis că asta e mai puțin important. Din păcate, ce s-a întâmplat după aceea mă întoarce la stupefacția inițială.
O pagină din „Adevărul“ din 10 noiembrie ne informează că, în câteva școli din București (mă tem că și în alte orașe), profesori de religie, unii, probabil, preoți, de la licee cunoscute ca „A.D. Xenopol“ sau „Tudor Vianu“, încearcă să-și convingă elevii, nu foarte departe de vârsta celor morți în clubul de noapte, că a asculta muzică rock înseamnă „a intra sub acțiunea duhurilor necurate“. Satana s-a întors, iată, în discursul oamenilor Bisericii Ortodoxe din România. Mai rău: unul din profesori susține că punctul lui de vedere este al Patriarhiei! Minciună, intoxicare sau, Dumnezeu să ne păzească, adevăr? Profesorul cu pricina a pus în mâna elevilor un material în care, în afara referirilor la „duhurile necurate“ și la faptul că, ascultând muzică rock, tinerii ar fi „stăpâniți de haos, de înclinarea spre violență și sinucidere“, afirmă că Paul McCartney, Mick Jagger sau John Lennon ar fi adepți ai unor culte anticreștine. Vă închipuiți ce se petrece în sufletul elevilor de la „A.D. Xenopol“, care au o colegă în stare gravă ca urmare a arsurilor și se zbate între viață și moarte într-un spital din Birmingham și o alta care a scăpat nevătămată fizic și s-a întors la școală, dar care, psihic, e foarte tulburată. Credeți că ea are nevoie să afle că starea ei se explică prin aceea că a dat ochii cu Satana? Sau că părinții celeilalte ar trebui să învețe să conteze pe Dumnezeu, și nu pe medici? Ce fel de educație este asta? Președintele Consiliului Național al Elevilor are dreptate: „Este feudalism ce se întâmplă în majoritatea școlilor din România“. În materie de religie, firește.
Cauza acestei stupefiante situații este modul în care Legea prevede predarea religiei în școli. Un mod care face onoare, nu secolului XXI, ci Evului Mediu. Un Ev Mediu, vai, (ne)întâmplător.
O lege a fost cenzurată de Patriarhie, prin scoaterea unui articol care relua o Recomandare a Consiliului Europei privitoare la respectul față de toate cultele. Cu îngăduința parlamentarilor! O lege care, în loc să dispună învățarea istoriei Bisericii și a valorilor ei umaniste, promovează prozelitismul ortodox, interzis de Constituție. Am tot dat exemplele cuvenite în nu puținele articole pe aceeași temă pe care le-am scris. Mai mult, eram senator când a fost votată prima Lege a Învățământului: am încercat să-i previn pe colegii mei de consecințele predării religiei în spiritul prozelitismului ortodox, am cerut predarea istoriei religiei și a valorilor ei. Zadarnic! Nu numai că am avut dreptate că nu se vor putea alcătui clase pentru toate marile culte și că se va preda aproape în exclusivitate ortodoxia. Dar ceea ce a urmat a fost și mai rău: n-a mai existat un interes pentru spiritualitatea ortodoxă, ci unul acaparat de dogmă.
Îmi amintesc cu plăcere de orele de religie de care am avut parte în primele două clase primare, înainte de reforma din 1948. Profesorul-preot ne-a citit și ne-a îndemnat să citim noi înșine cele mai emoționante pagini din Biblie, atât din Noul, cât și din Vechiul Testament. Educația mea religioasă a început cu povești, pe cât de frumoase, pe atât de instructive. Preotul care ne stătea dinainte era un dascăl adevărat. Cei despre care am vorbit mai sus nu sunt altceva decât niște politruci. De modă nouă, desigur. Ei fac cea mai strâmtă și bigotă politică a Bisericii Ortodoxe. Care nu va crea adulți responsabili, nici credincioși adevărați, ci pelerini la moaștele Sfintei Parascheva, convinși de capacitatea ei de a face miracole și de a-i vindeca de toate bolile lumii. Mai puțin, de prostie.
„România literară“, numărul 50 / 27 noiembrie 2015