Într-o societate ca a noastră, debusolată din punct de vedere politic, social, dar mai ales cultural (și istoriografic), merită să repetăm faptul că primul partid unic din istoria noastră nu a fost Partidul Comunist Român (Partidul Muncitoresc Român), ci Frontul Renașterii Naționale (apărut prin decretul regelui autoritar Carol al II-lea la 16 decembrie 1938). Cartea lui Florin Grecu, care ne ajută cu prisosință în acest demers, este o lucrare situată la frontiera dintre știință politică și istoriografie, utilizând însă și analize specifice dreptului constituțional (p. 12).
Practic, Florin Grecu a acoperit în volumul său – la origine o teză de doctorat – mai toate temele relevante vizând geneza, organizarea și funcționarea Frontului Renașterii Naționale, „primul partid cu vocație totalitară din România“: contextul istoric al apariției FRN; fenomenul politic și ideologic sub dictatura regală carlistă; interacțiunea dintre Ministerul FRN și partidul unic; Parlamentul corporatist regal; modul de organizare a „alegerilor“ din 1939; profilul administrației și însemnătatea aparatului de coerciție; instituția Breslelor; rolul unor organizații precum Straja Țării. Florin Grecu are vocația sintezei, dar în același timp lucrarea sa este pigmentată în mod oportun cu necesare studii de caz. În plus, în volum se vădește îmbinarea ingenioasă a mai multor categorii de surse, de la documente de arhivă la materiale conținute în surse deschise (Monitorul Oficial), precum și piese esențiale ale literaturii secundare (Hannah Arendt, Raymond Aron, Maurice Duverger, Juan Linz ș.a.).
M-a interesat în mod particular evoluția politică în cadrul regimului FRN a unei personalități culturale precum Mihail Ralea (fondator al partidului unic carlist, ministru al Muncii din martie 1938 până în iulie 1940). Cartea lui Florin Grecu oferă imaginea unui om de partid disciplinat, un M. Ralea care confirmă afirmația că ideologia partidului unic era prezentă în toate discursurile și programele ministeriale (p. 80). Autorul surprinde dramatica evoluție spre autoritarism și corporatism a unui ardent promotor al democratismului și pluralismului, cum a fost Ralea, îndeosebi în anii 1920 și la începutul anilor 1930. Cel care susținea, ca puțini alții, dreptul de asociere, a ajuns să prezideze suprimarea sindicatelor și înlocuirea lor cu Breslele controlate politic. Iată un citat ilustrativ din cartea lui Florin Grecu: „Organizarea și reorganizarea Breslelor au pus în lumină influențele ideologiei frontiste. Ideologia nu a făcut nimic altceva decât să susțină principiile noului stat autoritar. Prin vocea Ministrului Muncii, Mihail Ralea, fost membru al aripii radicale din PNȚ, condusă de Armand Călinescu, s-a susținut că Breslele vor fi acele instituții care nu vor mai fi influențate de partidele politice și nu vor mai reprezenta spațiul proliferării ideologice. Monopolul ideologic nu era reprezentativ doar asupra partidului, deoarece la nivelul organizațiilor, reprezentativ a fost sindicatul monopol, a cărui dimensiune a constat în concentrarea vieții sindicale“. În aceeași notă, Mihail Ralea a exprimat și concepția ideologică a regimului, remarcînd faptul că „multiplicitatea partidelor politice încuraja demagogia politică, iar multiplicitatea sindicatelor făcea loc la o supralicitare de demagogie socială. Astăzi, în noul regim, în toată lumea sindicală, tendința se vădește către sindicatul unic“ (pp. 80-81). În plus, fostul pacifist Ralea s-a împăcat repede cu militarizarea regimului, cu ideea de prefecți selectați din rândul ofițerilor superiori, o practică curentă a dictaturii regale.
Datorită lui Florin Grecu și altor cercetători (nu foarte mulți, între ei Florin Müller, Radu Florian Bruja, Daniel Lixandru), avem câteva lucrări istoriografice importante consacrate vieții politice de la finele anilor 1930 concentrate asupra dimensiunii politico-ideologice și a partidului unic carlist (Frontul Renașterii Naționale). Problematica alunecării României spre regimul autoritar și a instituirii dictaturii regale nu este însă epuizată, aspect sugerat și de autor. Credem că următorul pas poate fi mutarea centrului de atenție asupra zonei guvernamentale, ministeriale, de la finele anilor 1930. Florin Grecu a parcurs nu mai puțin de opt fonduri arhivistice, însă sunt încă zeci de mii de documente de arhivă, emanate de la diverse ministere, numai pentru intervalul 1938-1940, care așteaptă să fie exploatate.