Uniunea Scriitorilor din România anunță cu regret dispariția prozatorului Constantin Turturică, membru al Filialei București-Proză.
Constantin Turturică s-a născut la 1 august 1933, în comuna Odobescu, județul Teleorman. Clasele primare, începute la Brăila, au fost continuate în comuna Latinu, din același județ. A urmat Școala Tehnică Silvică din Caransebes. La absolvire, este încadrat reporter în redacția ziarului „Zori noi“, din Suceava, de unde se transferă la ziarul „Viața nouă“, din Galați. S-a înscris la Institutul „Maxim Gorki“, de unde, după un an, s-a transferat la Facultatea de Filosofie a Universității din București. După absolvire, s-a angajat instructor artistic la diferite întreprinderi. A fost pe rând pilot, corector, economist, impiegat, șofer, referent literar, redactor TV, muzeograf principal la Muzeul Literaturii Române, macaragiu, bibliotecar, tehnician constructor etc., aproape fiecare îndeletnicire inspirindu-i câte o carte. A debutat în revista pentru copii „Cravata roșie“, colaborând apoi la „Iașiul literar“, „Zori noi“, „Viața nouă“ etc. A debutat editorial cu volumul de povestiri Scoaterea casei din pamânt (1977), urmat de romanele: Filozof de închiriat (1980), Tribunalul fiecărui individ (1982), Cheia de contact (1983), Marele interogatoriu (1984), Brevetul alb (1987), În casa asta toți trăgeau cu arma (I-II, 1985-l987). După revoluție, Constantin Turturică și-a continuat activitatea de prozator cu volume ca: Jandarmul și cartea, Nu ești obligat să mori tâmpit, Grămadă peste muribund și altele. Piese de teatru: Ce-o fi fost în capul meu?, Lupta pentru Bărbați continuă.
Prin încetarea din viață a lui Constantin Turturică literatura română suferă o dureroasă pierdere.