Poeme de Nora Iuga

amoru-i un copil pribeag
nimic nu mă scoate
mai rău din fire
ca un musafir nepoftit
care-mi intră noaptea pe ușă
ca un mort iubit
și începe să-mi plîngă
eu alerg frumușel
ca un pui stingher
de îl cheamă Blecher
cu-n picior de-al lui
și unu de-al meu
până la Vaslui…
când limba e rece ca gheața
mă răstesc la mare la soare
la bunul Dumnezeu
că fetițele-s goale
și marea e mută
ca o apă stătută…
că soarele s-a înecat la apus
mă răstesc la turmele de mioare
când purtam cordeluță
și număr pe braț
mă urcam în copac
și cu două degete-n gură
îmi fluieram turma de cască-gură
nu știu de unde
și nici de când
îmi vine așa fără pas fără gând
un ghem de cuvinte pe gât
scoase din noroi
că tu Doamne mi-ai spus
că gunoiul e sfânt
dar eu sînt bătrână
atât de bătrână și uite
…că uit…
întreab-o pe blonda Cordelia
și pe sfioasa Ofelia
pe „la belle Janette/ picior mare“
și pe Mistinguette care-mi intră
‚n pat la soare-răsare…
de ce e amorul un copil pribeag
fiindcă n-are steag
noaptea pe maidan
un dulău și-o cățelușă
jucăușă foc de trei zile-ncoace
sună la salvare
„hai noroc!“

astă vară n-a fost vară
uneori noaptea aud
clapele pianului…
un pian părăsit
bate vântu-n dungă
bate limba-n ceas
vremea e un fulger
fără glas
tu ce cauți aici
oiță mioară
c-astă vară n-a fost vară
a fost gând de căprioară
căprioară fată mare
ia mai pune de-o cântare
în poiana cucului
cântă frunza nucului
vino colea-n poieniță
să mă spânzuri de-o cosiță
una albă zburătoare
ca o mierlă-n joia mare
câte evanghelii sunt
la vecernie pe prund
aruncate din avion
drept la mine în balcon…

ziua de ieri
trupul tău e încă frumos
chiar dacă întorci cană pe dos
și încerci să găsești ziua de ieri
vezi că ți-ai prins tivul fustei în ușă
vezi că ai pierdut o mănușă
vezi că ochii ți i-ai pus în ceas
și sprâncenele nu mai știi
unde le-ai lăsat
am văzut azi-noapte
o umbră la geam
nu era de pe aici
venea din alt neam
c-avea zgardă la gât
și belciug în nas
ce-a rămas din tine
îți răspunde pas…

……………………….
trenul merge înainte
copacii merg înapoi
e-o noapte fierbinte
respiră gropile de gunoi
între noi stă la geam o femeie
parc-o cunosc de undeva
și totuși și totuși aș vrea
s-o confund cu altcineva
e noapte un deget scrie pe geam
și totuși cine Doamne le mătură
sau altcineva literele astea
care alunecă-n lighean
și-afară ninge pe stadionul pustiu
Doamne-i atâta tăcere
în noaptea asta Lumea a murit
prea devreme ori prea târziu
copilul doarme-n sobă
eu valsez într-un lupanar
mama mămico
mai lasă-mă să dorm
într-un calendar…

(poeme din volumul șopîrla din groapa comună, în pregătire)