Cea mai recentă ediție a Premiilor Nobel a adus, la secțiunea „Literatură“, o nouă surpriză: în 2022, laureată a fost desemnată Annie Ernaux. Motivația juriului: „pentru curajul și acuitatea clinică cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și constrângerile colective ale memoriei personale“. Numele laureatei – care nu fusese vehiculat între marile favorite pentru această ediție – a fost anunţat de secretarul permanent al Academiei Suedeze, Mats Malm.
Profil
Annie Ernaux s-a născut în 1940, în Franța, și a crescut în orășelul Yvetot din Normandia, părinții ei fiind proprietarii unei băcănii și ai unei cafenele. Și-a făcut debutul în literatură cu volumul Les armoires vides, dar consacrarea a venit mai târziu, după publicarea celei de-a patra cărți, romanul La Place, editat în 1983. Laureata din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură are peste 30 de volume personale, marea lor majoritate ținând de specia literaturii de confesiune. Juriul de la Stockholm a remarcat apetitul ieșit din comun al scriitoarei franceze pentru teme „sociale“. Annie Ernaux a acordat o atenție specială, în literatura sa, diferenței – de limbă, gen, clasă socială –, dând dovadă de curaj în abordarea problematicii legate de memoria personală. De asemenea, jurații suedezi au menționat că, pentru scriitoarea din Franța, „limba este ca un cuțit cu care taie valurile imaginației“ și că „drumul ei către a fi scriitoare a fost lung și anevoios“.
Pe de altă parte, Annie Ernaux e un nume care e departe de a stârni unanimități chiar și în propria țară. Bunăoară, site-ul „Boulevard Voltaire“ notează, în legătură directă cu Nobelul pentru Literatură din acest an: „este un Nobel consolator pentru intelectualii francezi de stînga. Un Nobel ca o mângâiere, binevenit în concertul de pălmuieli care s-a abătut asupra melenșonismului de la intrarea lui în parlament“. Într-adevăr, simpatiile socialist-comuniste ale lui Annie Ernaux sunt de notorietate – Jean-Luc Mélenchon, unul dintre cele mai mizerabile produse politice franceze, se bucură de sprijinul public al scriitoarei franceze. De asemenea, sunt de notorietate și poziționările sale publice care pot fi citite în cheie antisemită. Ca susținătoare a mișcării BDS (Boycott, Divest and Sanction), Annie Ernaux a semnat un apel din mai 2019, în care, împreună cu alți o sută de artiști francezi, solicita televiziunii franceze să nu transmită concursul Eurovision găzduit de Israel. În 2018, a semnat o scrisoare deschisă alături de 80 de artiști în care se menționa, între altele, că „este o obligație morală pentru orice persoană cu conștiință să refuze normalizarea relațiilor cu statul Israel“. De asemenea, Annie Ernaux a semnat o cerere publică de eliberare a teroristului libanez Georges Abdallah – condamnat pe viață, după asasinarea atașatului militar american Charles R. Ray și a diplomatului israelian Yaakov Bar-Simantov. Frédéric Beigbeder, ironic, într-un text din 2016, din „Le Figaro“, nota: „Se pare că celebrarea doamnei Ernaux a devenit obligatorie în Franța.“ Iată că, între timp, această celebrare s-a extins, din Suedia, în întreaga lume!
În România
Numele lui Annie Ernaux este unul puțin cunoscut în România. În 2004 și în 2006, la Editura Pandora M. au fost publicate două titluri ale scriitoarei franceze: Pasiune simplă. Locul ( 2004) și Paradoxul fotografiei (2006), aceasta din urmă scrisă în colaborare cu Marc Marie. În perspectivă, trei dintre romanele lui Annie Ernaux se află în pregătire la aceeași editură, Pandora M, în cadrul colecției Anansi. World Fiction, coordonată de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu. Două dintre acestea, romanul Pasiune simplă (reeditare, traducere de Vasile Zincenco) și Confesiunea adolescentei (traducere deosebită semnată de Mădălina Ghiu), vor fi publicate într-o ediție specială în această toamnă. Următoarea carte de Annie Ernaux care va apărea în limba română este romanul Anii, într-o traducere semnată tot de Mădălina Ghiu.
Nobel – uitații și nedreptățiții
Orientarea politică evident stângist-progresistă a laureatei din acest an a stârnit și va mai stârni comentarii care pun în discuție o anumită înclinație (politică și ideologică) a juriului suedez care acordă Nobelul pentru Literatură și care lasă urme, de multe ori, în privința evaluării propriu-zis estetice. Cu decenii în urmă, Laurențiu Ulici a publicat o carte – Nobel contra Nobel – în care a inventariat nume grele din rândul marilor scriitori ocoliți și/sau nedreptățiți de Premiul Nobel. În lista celor nedreptățiți pe care o propune în această carte criticul literar – o listă care se deschide cu numele lui Lev Tolstoi, sunt nume precum: Henri Ibsen, Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, August Strindberg, Jack London, Georg Trakl, Marcel Proust, Franz Kafka, Rainer Maria Rilke, James Joyce, Carl Sandburg, Konstantinos Kavafis, Fernando Pessoa, Mihail Bulgakov, Federico García Lorca, Serghei Esenin, Cesare Pavese. Între numele din ultimele decenii care nu figurează pe lista laureaților Nobelului pentru Literatură și care ar fi fost îndreptățite să fi primit această înaltă apreciere: Jorge Luis Borges, Philip Roth, Amos Oz. De altfel, și la ediția din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură, există nume de mare forță ale literaturii universale lăsate în afara distincției suedeze precum: Ludmila Ulițkaia, David Grossman, Mihail Șișkin, Martis Amis, Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Michel Houellebecq, Pascal Bruckner, Don DeLillo sau Andreï Makine. S-a spus, de asemenea, că, incluzând criterii de natură extra-literară și subliniind solidaritatea în numele libertății, nu ar fi fost nedrept – ci dimpotrivă! – dacă Nobelul pentru Literatură pe anul 2022 ar fi revenit marelui scriitor Salman Rushdie, victima recentă a unei tentative de asasinat din partea unui extremist musulman. Cum s-a văzut: nu a fost să fie!
Nobelul pentru Literatură – știați că…?
Valoarea din 2022 a Premiului Nobel pentru Literatură (aceeași, de altfel, cu a restului de distincții Nobel) a fost de 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 980.000 de euro). Câștigătoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură nu modifică, la vârf, ierarhia țărilor care conduc în clasamentul specific acestei distincții, dar întărește poziția liderului: Franța are nu mai puțin de 16 Premii Nobel pentru Literatură, împreună cu acesta, acordat lui Annie Ernaux; odată cu Nobelul pentru Literatură câștigat în 2020 de Louise Glück, Statele Unite s-a instalat, singură, pe a două poziție a clasamentului pe țări – cu nu mai puțin de 11 asemenea premii. Pe poziția a treia: Marea Britanie, cu 10. Lista laureaților Premiului Nobel pentru Literatură include până acum 119 nume: 17 femei (cea mai recentă câștigătoare, până la Annie Ernaux, Olga Tokarczuk) și 102 bărbați (Abdulrazak Gurnah, cel mai recent laureat). Anul 1901 este primul an în care s-a acordat prestigioasa distincție, francezul Sully Prudhomme fiind cel căruia i-a fost conferită. Rudyard Kipling a fost cel mai tânăr câștigător al Nobelului pentru Literatură (la 41 de ani), iar Doris Lessing, cea mai în vârstă (88 de ani la data decernării). Boris Pasternak, în 1958, a trebuit să refuze acest premiu, în urma presiunilor autorităților sovietice, iar Jean-Paul Sartre l-a refuzat din proprie inițiativă, câțiva ani mai târziu, în 1964. Un amănunt foarte interesant este acela că 11 dintre cele 17 Nobeluri literare acordate femeilor au fost conferite în ultimii treizeci de ani – în următoarea ordine: (1991) Nadine Gordimer; (1993) Toni Morrison; (1996) Wislawa Szymborska; (2004) Elfriede Jelinek; (2007) Doris Lessing; (2009) Herta Müller; (2013) Alice Munro; (2015) Svetlana Alexievici; (2018) Olga Tocarczuk; (2020) Louise Glück; 2022 (Annie Ernaux). Celelalte șase premii de același fel au fost acordate la intervale foarte mari de timp – în următoarea ordine cronologică: (1909) Selma Lagerlöf; (1926) Grazia Deledda; (1928) Sigrid Undset; (1938) Pearl S. Buck; (1945) Gabriela Mistral; (1966) Nelly Sachs.
Ultimele zece Nobeluri pentru Literatură
Până la ultimele 10 ediții, Premiile Nobel au consemnat, în dreptul Literaturii, următorul palmares: în 2012 – premiul a revenit lui Mo Yan deoarece „cu un realism halucinant, amestecă mit, istorie și actualitate“; în 2013 – lui Alice Munro, ca „maestră a nuvelei contemporane“; în 2014 – lui Patrick Mondiano, pentru „arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub Ocupație“; în 2015 – Svetlanei Alexievich, pentru „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre“; în 2016 – lui Bob Dylan pentru „crearea de forme noi de exprimare poetică în marea tradiție a muzicii americane“; în 2017 – lui Kazuo Ishiguro pentru „romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea“; în 2018 – Olgăi Tokarczuk, pentru „o imaginație narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viață“; în 2019 – lui Peter Handke, pentru „o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia și specificitatea experienței umane“; în 2020 – Louisei Glück, pentru „vocea ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea sa austeră, face universală existența individuală“. Anul trecut, Nobelul literar a revenit lui Abdulrazak Gurnah, autor născut în Zanzibar: a fost un premiu acordat unui scriitor modest, din lunga serie, aprecierile sunt multe în această privință, a premiilor motivate mai degrabă corect-politic decât estetic. Motivația juriului suedez pentru acordarea acestei distincții a fost următoarea: „înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune față de efectele colonialismului şi față de destinul refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente“.
Sinteză realizată din surse deschise