Poeme de Anna Pogonowska

S-a născut la Łódz, unde a şi studiat polonistica, la Universitatea din localitate. A debutat în 1948 cu volumul Noduri. Este autoare a numeroase culegeri de poezie, din care enumerăm florilegiile: Transformări (1951), Cercuri (1958), Realităţi (1961), Ceremonial (1969), Experienţe (1980), Şi, şi (1985), Poezii alese (1987), Existenţă strălucitoare (1992). A fost membră a Uniunii Scriitorilor Polonezi. A decedat la 6 iunie 2005.

Spun unii că în epoca atomului

Spun unii că în epoca atomului

Credinţa în Dumnezeu ar fi depăşită –

În ce să cred atunci? În puterea

Iadului,

Cea care conduce lumea de azi?

1958

Apatie

Nu spun pe nume

care ar fi cauza căderii

genelor de la ochi

sau de ce stau suspendate mâinile mele.

Mi-e milă de individa care m-a păscut

şi mai ales că invidioasă puteam să devin.

Cum să mă compătimesc

când atâtea și-atâtea-mi lipsesc.

 

Adevărul meu

Sunt multe adevăruri Eu

trebuie să vorbesc cu gura celui

care are forma crescută

din mine

care este

recunosc

incomodă

Vede rău

aude prost

înţelege puţin

Dar şi adevărul e

precum îs eu

iar eu îs precum îi el

Nu ne împodobim cu penele altora

care pot încânta

doar trupuri fără de inimi

Căci de-o să mor

rămâne totuși El

1971

 

Nu

Să închid ochii Nu vreau

să fiu roata şi vasilina acestei

maşini Nu

Doar cu o picătură de sânge

torn ceva pe angrenajele ei

Poate înfloreşte o sămânţă de rugină

care va germina

Înfigând colţii

în explozia de o sută de scrisori

Vinovaţii

Cred că eu

crezi că tu

spun că el

toţi sunt judecaţi acum

numai că unii ţin capul sus

alţii îşi pleacă fruntea în jos

Această diferenţă vizibilă

ne permite să ne apărăm

de radioactivitatea ucigaşă

de pe chipurile cele mai luminoase.

Prezentare și traducere de Nicolae Mareș