Versuri de Marilena Apostu
Ploaia o strâng în pumni
la soare nu știu ce mă așteaptă
doar zgomotele îmi amintesc
să strâng poemele ieșite afară
nici măcar nu mă pot bucura
nu doresc să plec
voi fi cântec din cartierul tău
select
și atât
scriu deseori prost sau uneori
bine
cuvintele au mângâiat gândul
până la disperare
acum se joacă de-a melancolia
iubesc ochii blânzi, copacii
imaginari și rochiile frumoase
fiul meu îmi spune să mă
opresc
deoarece felul meu de-a fi
nu e necesar nimănui
mâine voi fi la biserică
hai la somn
Eram regină, eram sărbătorită
eram mai bătrână decât
o caleașcă de sticlă.
de fapt nu mă pot mișca
durerea seamănă cu un copac
înflorit în prăpastie
cu blestemul apelor pătate
de tălpile negre
oare cum e să sperii florile
tăiate
bătrânul poet ascunde poze
cu femei
pe stradă e singur, tot singur
e la masă
doar vara se îndrăgostește,
primăvara
le citește poeme în culori
de piatră
voi fi chemată în povestea lui
dar ce mai contează când
cineva mă visează
voi merge să devin o frumoasă
fereastră
E vremea să plec
orele uită lucruri nevinovate.
voi învăța să flutur din unghii
ninsori stau în treacăt,
albastrul crește.
să mai aștepți câteva zile
îmi spun: presimt
cu încăpățânare.
dimineața
se odihnește pe-o scară
dărăpănată.
o veste îngheață.
primăvara se scriu poeme
de împăcare.
voi avea în oglindă părul roz,
voi nefolosi curajul scurs ca
o vină
e vremea să plec cu șalul
de zestre.
Versuri de Ion Potolea
Catatonia hazardului
1
înflorește hazardul
noaptea stivuiește
lingouri – luna hiper –
bola sare ping pong
printre mitocanii flegmatici
pianele sudează
țevi de oțel flamele
orbesc fluturi și păsări
răsare foxy lady face
pârtie prin palate și ziduri
umbra rochiei crește
la poale se aude cum
înflorește hazardul
aleargă un atlet în zori
pe cheiul vânăt către far
2
sună solitar tocuri
pe trotuare și poduri
ea unduie din șolduri
sfâșie prin ganguri
pânze de păianjen
îngenunchează ploi
cade ușor se ridică
din brațe tatuate
hamali de putori tăietori
de metale ea sare în jerbe
din flexuri de pe schele
sunete de tocuri toc toc
cheiul de unde pleacă
pachebotul
fără tine spre palma de majorca
3
un perete de sticlă desparte
prezența ta de absența ta
această fibrilație dată de gol
un trepied își amintește o
cameră foto o cameră foto
își amintește o pereche de miri
zâmbiți vă rog! se cunună
pustiul
cu scara de aur nuntașii aruncă
roiuri de oglinzi foșnitoare
ascultă
frunze măturate de vânt
ascultă
lipsa ta dincolo de ușa trântită
în spatele tău ascultă cum
un perete de sticlă desparte
clinchetele de pahare cu cocteil
la mese în piața santa catalina