Monitorul infernal

Nu era greu de anticipat că articolul meu din numărul de

săptămâna trecută al României literare va provoca

enervări, iritări și proteste. E cea mai bună dovadă că rana

adâncă provocată de lovitura de stat din vara lui 2012

continuă să aibă efecte. Marea miză politică o constituie,

și azi, controlul Justiției. Chiar și în 2018, sloganul lui Dan

Voiculescu făcea ravagii în partidele politice dominate de reverii totalitare:

Nu avem toată puterea până nu luăm și justiția“. Greu de găsit o formulă

mai cuprinzătoare pentru pulsiunile extremiste existente în societatea

românească. Termenii-cheie „toată puterea“ și „luarea justiției“ sunt expresia

unei înțelegeri primitive, dictatoriale, a politicului. Structura parlamentară

actuală și neobositele încercări de a pune botniță adevărului arată că puciul

din 2012 n-a fost o întâmplare.

Chiar în aceste zile, desființarea CNADTCU, prevăzută în proiectul

noii legi a învățământului, e un exemplu grăitor de „luare a justiției“. Și asta

pentru că plagiatul a devenit o politică de stat. Fenomenul e atât de răspândit

și de profund, încât e nevoie de un guvern

și de un parlament care să uite de războiul

din Ucraina, de certitudinea penuriei de

gaze și electricitate de la iarnă, de scumpirea

șocantă a alimentelor și a serviciilor, de

inflația galopantă și de lupta cu arșița.

Dar de plagiatori guvernul n-a uitat. E,

acesta, un semn că situația e infinit mai

gravă decât ne imaginăm. Funcționarii

din Palatul Victoria abia își mai târăsc

picioarele prin birouri, producând adrese

și luând decizii care, când nu sunt aberante,

sunt inutile. Muți și paralizați, așteaptă

momentul izbăvitor al trecerii mandatului

de prim-ministru de la PNL către PSD.

În felul acesta, se va rotunji un ciclu de

ticăloșii și incompetențe și va începe

adevăratul dezastru al țării.

În absența vocilor intelectualilor

critici, amuțite violent după 2012, nu mai

e cine să descrie în mod coerent tragedia

pe care o trăim. Societatea se află la

discreția câtorva posturi de televiziune

care nici măcar nu se obosesc să-și ascundă

agendele. Ele sunt parte din lupta crâncenă

pentru ciolan, susținând, în funcție de

interese, una sau alta din grupările aflate

la putere. Dacă n-am fi orbiți de ură și

anihilați de micime sufletească, ne-am

da seama că opiniile intelectualilor

contează chiar și atunci când sunt greșite.

În vidul fonic instaurat, nu mai gânguresc

nici măcar cei care, în vara fierbinte a lui

2012, au devenit avocații din oficiu ai

loviturii de stat. Pesemne că nu mai e

nevoie nici măcar de ei. Cum se spunea

pe vremuri: „Maurul și-a făcut datoria,

maurul poate să plece!“ Și a plecat – de

regulă, în funcții călduțe, unde glăsciorul

lor se aude vătuit, sau nu se aude deloc.

Cunosc sentimentul de

lehamite și revoltă morală

când intențiile tale nobile sunt etichetate drept slugărnicie,

dorință de înavuțire, carierism, lipsă de caracter și așa mai

departe. În proporție covârșitoare, cei care te etichetează

astfel (neuitându-ți nici familia, nici prietenii) sunt nulități

care nu au contribuit nici cât negru sub unghie la binele public. Ascunși după

meterezele ticăloșiei și ale invidiei, nici măcar nu le poți răspunde. Cum să

intri în dialog cu neantul? Se pare, însă, că „savanții“, intelectualii și universitarii

care au făcut scut în jurul conjuraților Victor Ponta și Crin Antonescu n-au

avut astfel de dileme. Conștiințe strâmbe într-o țară strâmbă, ei au dezinformat

cu cinism Uniunea Europeană, mințind organismele internaționale că în

România nu s-a întâmplat nimic grav. Niciuna din măsurile de mână forte,

începând cu aceea a trecerii „Monitorului Oficial“ de sub autoritatea

Parlamentului sub cea a Guvernului, luate în intervalul a două săptămâni,

cum România nu mai cunoscuse de la mineriade, nu li s-au părut demne de

menționat. Mai mult: deși uruiturile legislative provocau un vacarm infernal,

în urechile lor sunau ca o muzică divină. În fine, cineva – adică niște trădători

de țară – vorbeau după placul lor.

Deși istoria acelor zile a constituit obiectul multor studii și analize,

memoria colectivă pare să le fi avortat cu multă ușurință. Nici nu era greu:

începând cu vara lui 2012, comunicarea e controlată în România cum n-a mai

fost controlată decât în vremea comunismului. Și tot ca atunci, opiniile

dizidente și persoanele neagreate de cei care exercită în mod autoritarist

puterea sunt reprimate în fașă: pe lângă televiziuni și organe de presă aservite,

stăpânii țării și-au creat o eficace rețea propagandistică și în mediul electronic.

Cum opiniile mele despre ceea ce s-a petrecut în vara lui 2012 le pot

părea unora subiective, am să las să vorbească faptele. Îi sunt îndatorat

domnului Ovidiu Drug, care a alcătuit un devastator repertoar al intervalului

27 iunie 2012 – 6 iulie 2012, pe care l-a intitulat Ghid practic al unei lovituri de

stat mascată în Hotărâri și Ordonanțe de Urgență, cu sprijinul „Monitorului Oficial“.

El funcționează și ca un reminder pentru semnatarii dezonorantei Scrisori

pe care am readus-o în atenția publică. Asta au apărat ei, nu „valorile democratice

ale României“:

27 iunie 2012 – ora 11.30

Ședință de Guvern – este aprobată Ordonanța de Urgență prin care

Monitorul Oficial“ trece în subordinea Guvernului.

3 iulie 2012 – ora: 14.00

Ședința Extraordinară comună a Camerei Deputaților și Senatului –

este revocat din funcție Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu. Este numit

Avocat al Poporului Interimar (funcție care nu este prevăzută de lege) în

persoana lui Valer Dorneanu, fost membru și parlamentar și președinte al

Camerei Deputaților din partea PSD.

3 Iulie 2012 – ora: 17.00

Ședința Extraordinară a Senatului – este revocat președintele Senatului,

Vasile Blaga (PDL). Decizia de convocare a Senatului în ședință extraordinară

fusese publicată cu doar câteva minute înainte în „Monitorul Oficial“ nr.

442/2012. Decizia este semnată de vicepreședintele Senatului, senatorul Ioan

Chelaru, din partea PSD. Este ales președinte al Senatului Crin Antonescu,

senator din partea PNL, cu o prezență la lucrările Camerei de doar 1%.

3 iulie 2012 – ora: 21.15

Sedință Extraordinară a Camerei

Deputaților – este revocat președintele

Camerei Deputaților, Roberta Anastase

(PDL). Decizia de convocare a Camerei

Deputaților în ședință extraordinară este

publicată în Monitorul Oficial nr. 443/2012,

fiind semnată de vicepreședintele Florin

Iordache din partea PSD. Este ales președinte

al Camerei Deputaților Valeriu Zgonea,

deputat din partea PSD.

3 iulie 2012

Niciuna dintre cele trei decizii de

revocare din funcție adoptate în Parlament

nu este publicată în „Monitorul Oficial“.

4 iulie 2012 – ora 11.00

Ședință de Guvern – este aprobată

Ordonanța de Urgență prin care se restrâng

atribuțiile Curții Constituționale cu privire

la posibilitatea de a se pronunța asupra

hotărârilor Camerei Deputaților, ale

Senatului, dar și ale Camerelor Reunite.

4 iulie 2012

Este publicată în „Monitorul Oficial“

nr. 445/2012 Hotărârea Parlamentului

nr. 32/2012 privind revocarea Avocatului

Poporului și numirea unui interimar și

Ordonanța de Urgență nr. 38/2012 prin

care se restrâng atribuțiile Curții

Constituționale.

Sunt publicate în „Monitorul

Oficial“ nr. 446/2012 hotărârile de

revocare ale președinților Senatului

și Camerei Deputaților și de numire

ale noilor șefi, după publicarea Ordonanței

prin care se restrângeau atribuțiile Curții

Constituționale pentru ca hotărârile nr.

24 si 26 ale Senatului, respectiv 25 si 26

ale Camerei Deputaților, să nu poată fi

atacate în ceea ce privește neconstitu țio –

nalitatea lor.

4 iulie 2012

Este publicată în „Monitorul Oficial“

nr. 447/2012 decizia prin care este convocată

Ședința Extraordinară a Camerelor reunite

ale Parlamentului, având ca subiect pe ordinea de zi «Propunerea grupurilor

parlamentare PSD și PNL din Camera Deputaților și Senat privind suspendarea

din funcție a Președintelui României, domnul Traian Băsescu».

5 iulie 2012 – ora 10.00

Ședința Extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului în care

se citesc capetele de acuzare ale USL față de Traian Băsescu, prezent la

dezbateri.

5 iulie 2012 – ora 18.00

Ședință Extraordinară de Guvern în care este aprobată Ordonanța de

Urgență prin care este modificată Legea 3/2000 privind organizarea și

desfășurarea referendumului. «Modificarea Legii nr. 3/2000 vizează aprobarea

demiterii Președintelui României dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil

exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum».

5 iulie 2012

Este publicată în Monitorul Oficial nr. 452/2012 Ordonanța de Urgență

nr. 41/2012, prin care este modificată Legea 3/2000 (Legea Referendumului).

6 iulie 2012 – ora 17.00

Ședința Extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului în care

se dezbate propunerea de suspendare a președintelui Traian Băsescu.

Președintele participă la dezbatere și răspunde acuzațiilor USL. Are loc votul

de suspendare, iar Traian Băsescu este suspendat cu 256 de voturi.

6 iulie 2012

Este publicată în „Monitorul Oficial“ nr. 457/2012 Hotărârea nr. 33/2012

privind suspendarea din funcție a Președintelui României, Traian Băsescu,

și Hotărârea nr. 34/2012 privind stabilirea obiectului și a datei referendumului

național pentru demiterea Președintelui României.“

Q.e.d.

P.S. În articolul meu de săptămâna trecută s-a strecurat o eroare:

Avocatul Poporului în vara fierbinte a lui 2012 a fost, cu titlu intermiar, Valeriu

Dorneanu, nu Victor Ciorbea. Fac cuvenita rectificare. De menționat că în

biografia oficială a lui Dorneanu, de pe site-ul Curții Constituționale, această

funcție nu este menționată. Oare pentru că numirea a fost ilegală? Sau pentru

că astăzi ea sună prea compromițător?