Nu era greu de anticipat că articolul meu din numărul de
săptămâna trecută al României literare va provoca
enervări, iritări și proteste. E cea mai bună dovadă că rana
adâncă provocată de lovitura de stat din vara lui 2012
continuă să aibă efecte. Marea miză politică o constituie,
și azi, controlul Justiției. Chiar și în 2018, sloganul lui Dan
Voiculescu făcea ravagii în partidele politice dominate de reverii totalitare:
„Nu avem toată puterea până nu luăm și justiția“. Greu de găsit o formulă
mai cuprinzătoare pentru pulsiunile extremiste existente în societatea
românească. Termenii-cheie „toată puterea“ și „luarea justiției“ sunt expresia
unei înțelegeri primitive, dictatoriale, a politicului. Structura parlamentară
actuală și neobositele încercări de a pune botniță adevărului arată că puciul
din 2012 n-a fost o întâmplare.
Chiar în aceste zile, desființarea CNADTCU, prevăzută în proiectul
noii legi a învățământului, e un exemplu grăitor de „luare a justiției“. Și asta
pentru că plagiatul a devenit o politică de stat. Fenomenul e atât de răspândit
și de profund, încât e nevoie de un guvern
și de un parlament care să uite de războiul
din Ucraina, de certitudinea penuriei de
gaze și electricitate de la iarnă, de scumpirea
șocantă a alimentelor și a serviciilor, de
inflația galopantă și de lupta cu arșița.
Dar de plagiatori guvernul n-a uitat. E,
acesta, un semn că situația e infinit mai
gravă decât ne imaginăm. Funcționarii
din Palatul Victoria abia își mai târăsc
picioarele prin birouri, producând adrese
și luând decizii care, când nu sunt aberante,
sunt inutile. Muți și paralizați, așteaptă
momentul izbăvitor al trecerii mandatului
de prim-ministru de la PNL către PSD.
În felul acesta, se va rotunji un ciclu de
ticăloșii și incompetențe și va începe
adevăratul dezastru al țării.
În absența vocilor intelectualilor
critici, amuțite violent după 2012, nu mai
e cine să descrie în mod coerent tragedia
pe care o trăim. Societatea se află la
discreția câtorva posturi de televiziune
care nici măcar nu se obosesc să-și ascundă
agendele. Ele sunt parte din lupta crâncenă
pentru ciolan, susținând, în funcție de
interese, una sau alta din grupările aflate
la putere. Dacă n-am fi orbiți de ură și
anihilați de micime sufletească, ne-am
da seama că opiniile intelectualilor
contează chiar și atunci când sunt greșite.
În vidul fonic instaurat, nu mai gânguresc
nici măcar cei care, în vara fierbinte a lui
2012, au devenit avocații din oficiu ai
loviturii de stat. Pesemne că nu mai e
nevoie nici măcar de ei. Cum se spunea
pe vremuri: „Maurul și-a făcut datoria,
maurul poate să plece!“ Și a plecat – de
regulă, în funcții călduțe, unde glăsciorul
lor se aude vătuit, sau nu se aude deloc.
Cunosc sentimentul de
lehamite și revoltă morală
când intențiile tale nobile sunt etichetate drept slugărnicie,
dorință de înavuțire, carierism, lipsă de caracter și așa mai
departe. În proporție covârșitoare, cei care te etichetează
astfel (neuitându-ți nici familia, nici prietenii) sunt nulități
care nu au contribuit nici cât negru sub unghie la binele public. Ascunși după
meterezele ticăloșiei și ale invidiei, nici măcar nu le poți răspunde. Cum să
intri în dialog cu neantul? Se pare, însă, că „savanții“, intelectualii și universitarii
care au făcut scut în jurul conjuraților Victor Ponta și Crin Antonescu n-au
avut astfel de dileme. Conștiințe strâmbe într-o țară strâmbă, ei au dezinformat
cu cinism Uniunea Europeană, mințind organismele internaționale că în
România nu s-a întâmplat nimic grav. Niciuna din măsurile de mână forte,
începând cu aceea a trecerii „Monitorului Oficial“ de sub autoritatea
Parlamentului sub cea a Guvernului, luate în intervalul a două săptămâni,
cum România nu mai cunoscuse de la mineriade, nu li s-au părut demne de
menționat. Mai mult: deși uruiturile legislative provocau un vacarm infernal,
în urechile lor sunau ca o muzică divină. În fine, cineva – adică niște trădători
de țară – vorbeau după placul lor.
Deși istoria acelor zile a constituit obiectul multor studii și analize,
memoria colectivă pare să le fi avortat cu multă ușurință. Nici nu era greu:
începând cu vara lui 2012, comunicarea e controlată în România cum n-a mai
fost controlată decât în vremea comunismului. Și tot ca atunci, opiniile
dizidente și persoanele neagreate de cei care exercită în mod autoritarist
puterea sunt reprimate în fașă: pe lângă televiziuni și organe de presă aservite,
stăpânii țării și-au creat o eficace rețea propagandistică și în mediul electronic.
Cum opiniile mele despre ceea ce s-a petrecut în vara lui 2012 le pot
părea unora subiective, am să las să vorbească faptele. Îi sunt îndatorat
domnului Ovidiu Drug, care a alcătuit un devastator repertoar al intervalului
27 iunie 2012 – 6 iulie 2012, pe care l-a intitulat Ghid practic al unei lovituri de
stat mascată în Hotărâri și Ordonanțe de Urgență, cu sprijinul „Monitorului Oficial“.
El funcționează și ca un reminder pentru semnatarii dezonorantei Scrisori
pe care am readus-o în atenția publică. Asta au apărat ei, nu „valorile democratice
ale României“:
„27 iunie 2012 – ora 11.30
Ședință de Guvern – este aprobată Ordonanța de Urgență prin care
„Monitorul Oficial“ trece în subordinea Guvernului.
3 iulie 2012 – ora: 14.00
Ședința Extraordinară comună a Camerei Deputaților și Senatului –
este revocat din funcție Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu. Este numit
Avocat al Poporului Interimar (funcție care nu este prevăzută de lege) în
persoana lui Valer Dorneanu, fost membru și parlamentar și președinte al
Camerei Deputaților din partea PSD.
3 Iulie 2012 – ora: 17.00
Ședința Extraordinară a Senatului – este revocat președintele Senatului,
Vasile Blaga (PDL). Decizia de convocare a Senatului în ședință extraordinară
fusese publicată cu doar câteva minute înainte în „Monitorul Oficial“ nr.
442/2012. Decizia este semnată de vicepreședintele Senatului, senatorul Ioan
Chelaru, din partea PSD. Este ales președinte al Senatului Crin Antonescu,
senator din partea PNL, cu o prezență la lucrările Camerei de doar 1%.
3 iulie 2012 – ora: 21.15
Sedință Extraordinară a Camerei
Deputaților – este revocat președintele
Camerei Deputaților, Roberta Anastase
(PDL). Decizia de convocare a Camerei
Deputaților în ședință extraordinară este
publicată în Monitorul Oficial nr. 443/2012,
fiind semnată de vicepreședintele Florin
Iordache din partea PSD. Este ales președinte
al Camerei Deputaților Valeriu Zgonea,
deputat din partea PSD.
3 iulie 2012
Niciuna dintre cele trei decizii de
revocare din funcție adoptate în Parlament
nu este publicată în „Monitorul Oficial“.
4 iulie 2012 – ora 11.00
Ședință de Guvern – este aprobată
Ordonanța de Urgență prin care se restrâng
atribuțiile Curții Constituționale cu privire
la posibilitatea de a se pronunța asupra
hotărârilor Camerei Deputaților, ale
Senatului, dar și ale Camerelor Reunite.
4 iulie 2012
Este publicată în „Monitorul Oficial“
nr. 445/2012 Hotărârea Parlamentului
nr. 32/2012 privind revocarea Avocatului
Poporului și numirea unui interimar și
Ordonanța de Urgență nr. 38/2012 prin
care se restrâng atribuțiile Curții
Constituționale.
Sunt publicate în „Monitorul
Oficial“ nr. 446/2012 hotărârile de
revocare ale președinților Senatului
și Camerei Deputaților și de numire
ale noilor șefi, după publicarea Ordonanței
prin care se restrângeau atribuțiile Curții
Constituționale pentru ca hotărârile nr.
24 si 26 ale Senatului, respectiv 25 si 26
ale Camerei Deputaților, să nu poată fi
atacate în ceea ce privește neconstitu țio –
nalitatea lor.
4 iulie 2012
Este publicată în „Monitorul Oficial“
nr. 447/2012 decizia prin care este convocată
Ședința Extraordinară a Camerelor reunite
ale Parlamentului, având ca subiect pe ordinea de zi «Propunerea grupurilor
parlamentare PSD și PNL din Camera Deputaților și Senat privind suspendarea
din funcție a Președintelui României, domnul Traian Băsescu».
5 iulie 2012 – ora 10.00
Ședința Extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului în care
se citesc capetele de acuzare ale USL față de Traian Băsescu, prezent la
dezbateri.
5 iulie 2012 – ora 18.00
Ședință Extraordinară de Guvern în care este aprobată Ordonanța de
Urgență prin care este modificată Legea 3/2000 privind organizarea și
desfășurarea referendumului. «Modificarea Legii nr. 3/2000 vizează aprobarea
demiterii Președintelui României dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil
exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum».
5 iulie 2012
Este publicată în Monitorul Oficial nr. 452/2012 Ordonanța de Urgență
nr. 41/2012, prin care este modificată Legea 3/2000 (Legea Referendumului).
6 iulie 2012 – ora 17.00
Ședința Extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului în care
se dezbate propunerea de suspendare a președintelui Traian Băsescu.
Președintele participă la dezbatere și răspunde acuzațiilor USL. Are loc votul
de suspendare, iar Traian Băsescu este suspendat cu 256 de voturi.
6 iulie 2012
Este publicată în „Monitorul Oficial“ nr. 457/2012 Hotărârea nr. 33/2012
privind suspendarea din funcție a Președintelui României, Traian Băsescu,
și Hotărârea nr. 34/2012 privind stabilirea obiectului și a datei referendumului
național pentru demiterea Președintelui României.“
Q.e.d.
P.S. În articolul meu de săptămâna trecută s-a strecurat o eroare:
Avocatul Poporului în vara fierbinte a lui 2012 a fost, cu titlu intermiar, Valeriu
Dorneanu, nu Victor Ciorbea. Fac cuvenita rectificare. De menționat că în
biografia oficială a lui Dorneanu, de pe site-ul Curții Constituționale, această
funcție nu este menționată. Oare pentru că numirea a fost ilegală? Sau pentru
că astăzi ea sună prea compromițător?