Un proiect cu multe întrebări și cu puține răspunsuri
Am vizionat, cu mare atenție, ultimul interviu acordat de domnul Sorin Câmpeanu, ministru al Educației. Se desprind, de acolo, nu multe răspunsuri, ci multe întrebări.
Se propune realizarea unui Portofoliu educațional pentru fiecare elev, de la clasa 0 (sau -1) până la clasa a XII-a/ a XIII-a (asta dacă mai rămâne valabilă și nu îi bagă domnul ministru pe elevi direct în examen). Apar întrebările: cine realizează acest portofoliu? Profesorul, individual, la fiecare disciplină? Profesorul diriginte? Și cine centralizează aceste informații? Are calificarea necesară? Și la ce ajută?
Planurile cadru rămân un mare mister: 50% trunchi comun, 20% specializare, 30% curriculum la decizia școlii. Așadar, se poate ajunge ca o clasă să parcurgă patru discipline diferite. Întrebarea firească: unde este standardizarea/ uniformizarea procesului educativ și, în consecință, evaluarea acestui proces? Din 2023 se vor introduce alte planuri cadru dar, dacă luăm experiența elevilor care au ajuns de la clasa 0 în clasa a X-a fără manuale, programe sau planuri cadru (existente doar într-o manieră „fantomatică“), mă „îndoiesc și la stânga, dar și la dreapta“ de posibila lor existență. Vom avea alte planuri cadru? Vom avea o echitate și o uniformizare? Acestea ar fi întrebările.
În Art. 26, alin. 3 al actualei legi se propune ca înscrierea în clasa a V-a la colegiile naționale să se facă fără examen, directorul trebuie ca, în funcție de cererea anticipată, de infrastructură sau de numărul de cadre didactice disponibile, să formeze colectivele de clasă. De aici, discursul domnului ministru devine foarte „misterios“. „Legile acestea sunt o schimbare de paradigmă“. Concluzie: ori îi preiei pe toți, indiferent de medie (care medie la clasele 0-4?), doar în funcție de data cererii, de numărul de ordine sau de numărul de la pantof sau, dacă nu ai infrastructură, desființezi ciclul gimnazial. Întrebare: de ce dorește desființarea cilului gimnazial de la colegii? Presupunere: rămân școlile gimnaziale fără elevii de elită/ elevi punct. Totuși, domnul ministru dă exemplul ICHB („Liceul internațional de informatică București“ – liceu privat) la care se poate înscrie oricine, în funcție de performanțele școlare/ buzunar pentru un învățământ de calitate. Acolo se poate da examen. Alte întrebări: de ce se încurajează formarea elitelor în învățământul privat? De ce se desființează posibilitatea formării altor elite în sistemul gratuit de stat? Performanță=bani? Întrebări fără răspuns. P.S. Nu am nimic cu instituțiile de învățământ private, doar că ele „joacă în altă ligă“. P.P.S. La fel ca în cazul colegiilor militare care țin de MApN, nu de ME.
În continuare, domnul ministru vorbește despre admiterea la liceu. Dacă, în cazul colegiilor naționale se poate da un examen de admitere, în celelalte, nu. Se dorește ca 10% dintre absolvenții gimnaziului să ajungă pe băncile unui colegiu național iar, ceilalți 90%, să urmeze cursurile unor unități de învățământ, considerate de domnul ministru, de duzină. De aceea, colegiile naționale AU posibilitatea (sic) de a organiza examene de admitere. Dar nu oricum! Sunt mai multe variante: să se facă în fiecare liceu, să se facă pe consorții/ zone/ regiuni/ țară (sunt 211 C.N. în țară) sau prin intermediul Academiei Române. Subiectele, bineînțeles, vor fi doar de nivelul 9/ 10 (dificultate ridicată), nu de nivel ușor sau mediu (notele 5-8). Întrebare: nu sună asta a discriminare? P.S. Cine are bani de meditații, bine. Dacă nu, tot bine, dar nu pentru elevii fără resurse financiare. Și dacă tot am ajuns la meditații: ce faci, ca profesor, dacă elevul din propria clasă dorește să se mediteze cu tine pentru a da la Academia de Poliție/ Militară, Facultatea de Drept etc. Sau dacă dorește să aprofundeze mai mult o temă de care nu este sigur? Îl trimiți la alt profesor? Și dacă nu vrea la altcineva, tu nu îl primești, rămâne fără partea aceea de materie „în aer“?
Bacalaureatul – o nouă enigmă! Se vor verifica toate cunoștințele acumulate din materiile trunchiului comun (aproximativ 11-12 discipline) în funcție de un Plan cadru despre care domnul ministru declară că „Nimeni nu-l cunoaște, dar se lucrează la el“. Atenție! Bacalaureatul din 2027, nu din 2227!!! Tot potrivit domnului ministru, profesorii vor avea specializări duble și vor preda mai multe materii, dar se va schimba modul de predare. Cum? Nu știm! Poate voi preda Luceafărul eminescian în română și engleză… Poate, pe această cale, află și domnul ministru că majoritatea profesorilor au dublă specializare. Rămâne întrebarea: s-au schimbat literatura, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia, biologia etc. și cum să le predăm altfel?
Se remarcă și dorința domnului ministru de a crește cuantumul salariilor din învățământ și vorbește despre sume uluitoare ca 6000 de lei pentru debutanți! Minunat! Cam așa au și acum, domnule ministru! Brut! Net, tot puțin peste salariul mediu pe economie au!!! Un profesor cu 20 de ani vechime, cu gradul I și cu ore suplimentare + sporul de dirigenție are „în mână“ (net) aproximativ 4000 de lei (800 Euro). Și, dacă tot vorbim de respectarea legii, avem niște mici probleme. Există Articolul 8 din Legea educației naționale, nr. 1/2011 care spune că: „Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv“. Să mai întreb de ce pentru educație s-a alocat doar 2,28% din PIB anul acesta? Și, tot de bani este vorba. De ce colegiile naționale au cei mai puțini bani „per capita“, adică pe elev dintre toate celelate forme de învățământ? Parcă era vorba despre elite…
Despre Bacalaureatul la Limba și Literatura Română nu pot decât să fiu de acord cu opinia generală a colegilor de la revista de literație coordonată de Asociația Națională a Profesorilor de Limba și Literatura Română „Ioana Em. Petrescu“ (ANPRO). Întrebare firească: De ce mai predăm literatură română/ literatură „in genere“? P.S. Și așa nu se citea. După noile „ordonanțe“, nimeni nu o să mai citească! Nu doar literatură română. Nimic!
Idei răzlețe pe marginea lecturii unui text nonliterar – Proiectul Legii Învățământului Preuniversitar ,,România Educată“, Secțiunea 3, Examenul național de bacalaureat.
Mă mir moromețian (câteva gânduri pe care le-am scris stimulată și de discuția avută pe această temă cu colegii din ANPRO, la cea mai recentă întâlnire – va apărea și poziția publică a asociației).
1. Așa cum am învățat la cursul CRED: ,,Competențele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de cunoștințe, abilități și atitudini“. Proba comună, unică (de trei-patru ore, cum a apărut în presă) va evalua doar cunoștințe ,,de bază“ – cum vom evalua, la final de ciclu, abilitățile și atitudinile?
2. Testele standardizate conțin itemi obiectivi (Art. 71 propune ,,generalizarea și standardizarea evaluării, astfel încât începând cu anul școlar 2027-2028, toate evaluările și examenele naționale să fie în integralitate standardizate și administrate în format digital“). Așadar, o astfel de probă unică va fi majoritar sau în totalitate de tip grilă. Cum vom evalua abilitățile de redactare sau de argumentare, așa cum le știm acum? Vor dispărea astfel de competențe? Se pretează literatura unei astfel de evaluări sau împingerea artificială a studiului limbii române către liceu are, acum, o justificare pragmatică? Se va evalua, probabil, componenta lingvistică ,,care asigură uzul corect, conștient și 3. Limbile de circulație internațională au probă separată; limba maternă pentru minoritățile naționale are probă separată; limba națională nu are acest statut. Deși citesc tot în lege: ,,Art. 2, (2) Misiunea învățământului preuniversitar este aceea de modelare a personalității copilului pentru a deveni un adult responsabil, integrat social și profesional, care simte că aparține, în egală măsură atât națiunii române, cât și spațiului european, gândește critic și participă la dezvoltarea societății.“ Oricât citesc și socotesc, tot nu e egalitate aici – limba și literatura română, istoria și geografia României în aceeași probă cu alte discipline din trunchiul comun, limbile internaționale și materna minorităților – probe autonome. Gândirea critică se evaluează tot încercuind o variantă corectă de răspuns?
Printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar, apare, e drept: ,,h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român“. Nu e printre primele, cronologic vorbind… E o ierarhizare aleatorie sau semnificativă?
4. Cuvântul ,,literatură“ apare la proba E – FACULTATIVĂ, în alineatul d). Așadar, grila e greu pliabilă pe conținuturile de la literatură, iar când literatura are probă separată, e facultativă. În plus, apare într-o probă comună cu limba și literatura unei limbi de circulație internațională studiate. La ce bun literatura română? Știm bine că ce nu se evaluează, în fapt, nu contează…
5. Proba unică, conform explicațiilor oficiale, va fi o evaluare a cunoștințelor de bază, pentru a fi accesibilă și celor de la profilul tehnologic sau de la școlile profesionale. Deși citesc în aceeași lege: ,,Art. 2, (1) Sistemul de învățământ preuniversitar are la bază următoarele valori: a) Excelența – atingerea celui mai înalt nivel de educație și formare profesională care vizează domeniile de competențe ale elevului, competență profesională a cadrului didactic/ personalului de conducere din învățământ care determină îmbunătățirea permanentă a strategiilor didactice în activitatea profesională; b) Echitatea etc.“ E o întâmplare că excelența apare prima? Vrem excelență, dar evaluăm doar nivelul ,,de bază“? Lingvistic vorbind, textul legii nu are coerență și coeziune – dar astfel de particularități nu se evaluează prin examenul de tip grilă…
Așadar, alegeți varianta corectă:
Dacă această lege va fi aplicată în varianta propusă, sintagma ,,mă mir moromețian“:
a. va fi înțeleasă de majoritatea absolvenților de liceu;
b. nu va fi înțeleasă de niciun absolvent de liceu.
Totuși, să nu rămânem la mirare. Poiana ministerului ne așteaptă…
Sursa: @consilierdelecturaANPRO • Site web educațional #marțea_cu_idei_de_buzunar_de_la_marina
Așadar, domnule ministru, ca să mergem la un alt roman al lui Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni care se încheie cu o trimitere la Sf. Apostol Pavel: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!“, vă lansez o ultimă întrebare: iubiți învățământul românesc (copii, profesori, părinți) sau iubiți proiectul „România educată“?
Prof. Iulian-Florin Halip
Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi“ – Rădăuți (limba română)
***
Consider că introducerea itemilor de tip grilă la examenul de Evaluare Națională, începând cu anul 2021, cu o pondere de peste 60%, a creat o imagine falsă a pregătirii copiilor. În mare parte din lucrările copiilor au fost tratate doar aceste probleme, deși au existat și în partea a 2-a (cea în care se cereau redactări complete) exerciții ușoare.
În 2010, după introducerea camerelor, un rău necesar, procentul de promovare a scăzut foarte mult, dar aveam o imagine reală a pregătirii copiilor. Ulterior rezultatele s-au îmbunătățit considerabil, pe de-o parte a scăzut nivelul de dificultate al subiectelor, pe de alta elevii au fost mai motivați să se pregătească pentru aceste examene.
În mare măsură s-a constatat, în goana după rezultate, efectul de backwash (pregătirea a fost concentrată pe rezultate, prin intermediul problemelor de tip examen, multe teme din programă rămânând neparcurse). Consider că, cel puțin la clasă, trebuie lucrate probleme de creativitate, dar dacă ele nu vor fi evaluate, motivația va fi redusă sau va lipsi cu desăvârșire.
Introducerea unui examen în care singura probă scrisă va conține numai itemi de tip grilă, va fi un pas înapoi.
De pildă, la materia limba și literatura română, cum vor fi evaluate abilitățile de comunicare? Cum îi încurajăm pe elevi să citească? Pentru accesul în învățământul superior, o probă de specialitate este obligatorie.
Această nouă lege a educației ar fi trebuit pregătită mai temeinic. Nu cred că este normal să începem cu evaluarea, era necesar să avem finalizate înaintea acesteia, pentru o dezbatere corectă, planuri cadru, programe școlare, programe de formare a profesorilor care sunt în sistem, nu numai a celor care vor intra în acesta.
Prof. Andrei Alexandrescu
(matematică)
***
Legea are numeroase puncte nemulțumitoare. Iată câteva care mi s-au părut mie mai grave:
1. Lasă în numeroase locuri să domnească arbitrarul (nu e clar din lege cine face subiectele la admiterea din colegiile naționale, pe baza cărui tip de bacalaureat se va face admiterea în universități)
2. Nu e de acceptat ca la materiile studiate să se dea o probă-ciulama cu „din toate câte nimic“. Nici acum diploma de bac nu mai reprezintă mare lucru, însă după această modificare bacalaureatul va deveni un examen inutil, iar împărțirea claselor pe profiluri, fara sens.
3. În propunerea ministrului apare în prea multe locuri sintagma „în condițiile legii“ care generează teama de viitoare anexe/ordonanțe etc care să transforme și mai rău textul legii.
Prof. Mugurel Ștefan
(matematică), C.N. „Mihai Viteazul“
***
Sunt împotriva proiectului de lege a învățământului preuniversitar, care are numeroase prevederi ce riscă să slăbească și mai mult școala românească, să deruteze și mai mult elevii și să afecteze iremediabil generații întregi. În special, propunerea de examinare la bacalaureat în sistem standardizat, adică grilă. Această amestecătură (proba comună din 6-7 materii) nu are cum să fie ceva bun pentru elevi. Un test grilă nu poate fi relevant, el nu arată cum gândesc elevii și, ca atare, ei nici nu vor mai fi încurajați să o facă. Este nevoie ca elevul să dobândească niște cunoștințe, apoi să le și aplice. Or, cum se acoperă dezvoltarea și evaluarea tuturor competențelor prevăzute de programă și de documentele cadru (de la noi și din Uniunea Europeană) doar prin test standardizat? Un alt aspect important: era necesar ca înainte de dezbaterea publică să se pună la îndemâna publicului și niște exemple de teste standardizate. Știm că au existat acele pilotări în luna iunie, iar unii elevi au dat deja aceste testări standardizate. Numai că ele nu sunt la îndemâna publicului. Platforma brio, prin care s-au dat testele, este una contra cost, iar conținutul testelor nu poate fi accesat la liber. Era însă firesc ca pe site-ul ministerului să existe aceste modele de subiecte, în mod transparent.
Prof. Maria Panaitopol
(matematică)
***
Am aflat cu îngrijorare și întristare despre faptul că limba și literatura română urmează să fie scoasă de la examenul național de bacalaureat (pentru că un examen grilă, comun cu alte materii, este o formalitate). În calitate de profesor, consider că această situație este în detrimentul educației tinerilor, al formării lor viitoare și al parcursului lor profesional, dar și dăunătoare formării lor în calitate de membri ai unei societăți responsabile. Limba contribuie la construirea unei identităţi și a unei conștiințe necesare în formarea unei personalități și a unui actor social responsabil. Așa cum au demonstrat marii lingviști, precum Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf, limba contribuie la dezvoltarea gândirii, a anumitor structuri în care gândim, concepem și interacționăm cu lumea din jur. Limba este vie și reprezintă un univers în sine, deci cu atât mai important rolul jucat în construirea personalității și a universului tânărului aflat în formare.
Un stat precum cel al Franței, al cărui model l-am urmat adesea și în România, a reușit să integreze cu succes un număr impresionant de imigranți datorită faptului că statul francez este un stat-națiune, un stat construit în jurul unei națiuni a cărei principală valoare, pe lângă valorile fundamentale enunțate la Revoluția franceză, o reprezintă limba franceză-drept limbă comună tuturor locuitorilor care ocupă teritoriul aflat în interirorul granițelor statului francez. Limba este, așadar, esențială în rolul ei de liant al societății. Limba poate facilita, prin urmare, integrarea socială a unui tânăr. A preda înseamnă a forma, a forma înseamnă a da sens. În calitate de profesori și formatori, trebuie să călăuzim tinerii în direcția în care ei pot da un sens cunoștințelor pe care noi le furnizăm, ei înșiși trebuie să fie capabili să construiască un univers propriu.
Examenele de tip grilă permit evaluarea unor cunoștințe la nivel de vocabular, gramatică sau ortografie, buna înțelegere a unor termeni, utilizarea lor corectă în context, dar nu permit evaluarea capacității de redactare, de alcătuire a unui text și de sinteză. Testarea de tip grilă exclude orice element de originalitate și orice creație individuală. Capacitatea de a se exprima liber nu poate fi astfel determinată. De aceea, nepermițând evaluarea acestui tip de competențe ni se pare inadecvată pentru evaluarea corectă și pertinentă a unor viitori profesioniști. Ea este recomandată mai degrabă în învățământul liceal pentu niște evaluări punctuale privind achiziția unor cunoștințe, dar nicidecum la un examen național de importanța bacalaureatului.
prof dr Raluca Prelipceanu
Științe economice și sociale
Lycée Jeannine Manuel
Universitatea Paris I Panthéon Sorbonne
(limba română)
***
În legătură cu noul proiect al Legii Educației
În contextul discuțiilor generate de noul proiect al legii educației, aș dori să îmi exprim câteva gânduri privitoare la intenția de marginalizare a limbii și literaturii române, prin desființarea probei dedicate din cadrul bacalaureatului.
De mulți ani profesorii sesizează probleme din ce în ce mai mari legate de ortografierea si corectitudinea exprimării, dar și de dorința de cooperare, în sensul remedierii acestor deficiențe, din partea elevilor.
Cauzele sunt, de asemenea, bine știute și mult discutate de către întreaga societate:
• interferența tot mai agresivă a mediului online în viața copiilor, având ca efect dezvoltarea dependenței de interacțiunea cu ecranul, pierderea capacității de concentrare si a răbdării necesare studiului;
• refuzul lecturii din cauza puterii de fascinație exercitate de către „bombardamentul mediatic“ (imagine), având ca efect oprirea procesului de dezvoltare a imaginației si crearea unor tipare de gândire și de cunoaștere superficiale, ancorate strict în planul pragmatic al existenței;
• lipsa timpului suficient și a motivațiilor pentru exersarea redactării, dar și a discursului oral elocvent, din cauza programelor și a subiectelor de examen (de la an la an mai standardizate) care au devenit normă și reper metodologic pentru profesori și pentru părinți…
…și acestea sunt câteva dintre cauzele invocate de profesori, tot mai acut în ultimii ani, cu un ton mai apăsat în contextul constatărilor efectelor învățământului online.
Ca răspuns la problemele sesizate de mediul profesoral, „mai-marii zilei“ propun o lege prin care să elimine cerințele de pregătire pentru dobândirea competențelor de utilizare corectă și armonioasă a limbii române, dar și de cunoaștere a culturii și civilizației proprii, fapt care conferă identitate națională și care asigură continuitatea unui neam… Ce comentarii am mai putea face? Simpla expunere a problemelor specifice disciplinei se constituie în argumentare și în mari semne de întrebare – la care generatorii și giranții acestui proiect ar trebui să răspundă…
Ar fi interesant, de altfel, de aflat ce termene de comparație au avut autorii acestui proiect de lege atunci când au efectuat cercetarea preliminară (obligatorie!). Ce alte țări au mai eliminat proba distinctă de limbă și literatura națională și care au mai experimentat acest stil de examen de maturitate, de tip grilă (cu ce efecte pe termen lung și mediu)?
Să nu uităm, de asemenea, discuția publică ce s-a dezvoltat în ultima vreme în jurul sesizatei probleme a analfabetismului funcțional! Este îngrijorătoare incapacitatea unui număr covârșitor de absolvenți de liceu de a înțelege textele pe care le citesc și de a formula enunțuri coerente simple pe marginea acestora. Psiholingvistica și disciplinele neurologice ale medicinei pot oferi explicații științifice pentru apariția acestui fenomen, cu siguranță. Capacitățile cognitive și comprehensive ale copiilor se dezvoltă prin lectură și prin exersarea (cantitativă și calitativă) a înțelegerii sensurilor cuvintelor și a relațiilor semantice stabilite în context. Sunt neurochirurgi renumiți care au recomandat lectura ca mijloc de menținere a stării de sănătate a creierului și de prevenție a demenței senile.
Sigur, s-ar putea afirma faptul că nu este obligatoriu ca aceste lecturi și exersări ale înțelegerii și ale exprimării verbale să se facă în limba română…. Acestei obiecții i se opun atât observațiile (de bun-simț) de ordin psihologic și social, cât experiența acumulată în istorie. Psihologic, universul cognitiv al omului se extinde, pe măsură ce crește, de la planul casnic, familial, la cel social și la cel cultural și spiritual. O formare armonioasă, fără scindări și delimitări interioare, a omului se realizează prin folosirea și respectarea unui cadru ontologic stabil, alcătuit din valori imuabile și a unor repere, a unor sisteme de decodare a informației care să ducă la o coerență interioară, dar și la crearea unui „ethos“, al acelui „mental colectiv“ care asigură comuniunea dintre oameni. Sentimentul apartenenței este intrinsec atingerii nivelului maxim de valorificare a capacităților cognitive. Alienarea, înstrăinarea omului atrage o involuție spirituală și intelectuală a persoanei umane. Așa se explică eforturile făcute, de-a lungul istoriei, de a traduce cărțile fundamentale în limba maternă a comunității (a Bibliei și cărților de cult în limba română, în mod particular).
Sunt câteva observații și argumente, desigur. Ar fi nevoie de mult mai mult timp și spațiu pentru realizarea uni studiu pe această temă – studiu pe care, de altfel, ar fi trebuit să îl facă cei care au în mâini destinele unui neam în acest moment!
Așadar încercarea de a marginaliza limba și literatura română în contextul educațional de astăzi poate duce la efecte catastrofale atât la nivelul societății, cât și la nivel individual.
Ne comportăm astăzi, la nivel societal, ca și cum am apărut din neant – fără o civilizație și o cultură în istorie, din care ne putem îmbogăți spiritual și din care putem învăța; de parcă românii din Ardeal, care și-au păstrat limba și credința în condiții de prigoană extremă timp de 1000 de ani, nu ar fi avut motivații profunde pentru această rezistență preluată prin testament moral de la o generație la alta; de parcă toate demersurile cronicarilor, ale lingviștilor, ale scriitorilor noștri de „a configura“ limba română ca pe „un fagure de miere“ în contextul culturii europene au fost prostești și inutile…
Poate că este vremea noastră să împlinim acest testament moral al „creșterii limbii românești“!
Melania Maria Popa
Colegiul tehnologic „Grigore Cerchez“
(limba română)