Românii în pandemie

Am citit că gradul de vaccinare în universitățile americane de vârf a trecut de pragul de 90% și se îndreptă spre 100%: Harvard 93%-95%, Yale 97%-98%, Cornell 95%, Berkeley 97% -89,5%. Ceea ce reprezintă o confirmare a ideii banale că procentul de vaccinare e direct proporțional cu nivelul de instruire și de educație al unui grup uman. E valabilă probabil și reciproca: un grad slab al vaccinării reflectă un nivel intelectual/ de educație scăzut. Dacă e adevărat, atunci noi, românii (cu un procent de vaccinare de 30% din populație, în condițiile în care media în Uniunea Europeană era de peste 70% încă de la sfârșitul lui august!), nu stăm deloc bine. Cum spuneam și altă dată, reticența, chiar refuzul înverșunat al conaționalilor noștri de a se vaccina anti-COVID ne dau frisoane și ne fac să ne întrebăm cine suntem, cum suntem noi, ca societate, care e gradul nostru de informare, de cultură, de raționalitate, cât de troglodiți suntem. Comportamentul nostru comunitar de până acum în confruntarea cu virusul devastator a fost dezolant. Au prins nepermis de mult zvonistica lansată de propaganda unui stat din Est, discursurile delirante ale antivacciniștilor locali și ale unor politicieni iresponsabili, mesajele retrograde ale unor fețe bisericești, toate propagate cu voluptate de unele televiziuni, și iată că trăim acest dezastru național: sistemul sanitar total depășit e pus la pământ de pandemie, avem sute de morți pe zi, gropile sunt săpate cu buldozerele în cimitirele unde groparii nu mai fac față. Totuși, spre sfârșitul săptămânii trecute, am văzut cozi peste tot în țară la centrele de vaccinare (fenomen cu totul neașteptat, așa cum fusese și respingerea de până acum a vaccinării!). Sâmbătă s-a bătut recordul: peste 90.000 de semeni de-ai noștri s-au vaccinat cu prima doză! Ce anume i-a făcut pe toți oamenii ăștia să-și schimbe dintr-odată atitudinea? Teama de noile restricții sau spaima de moarte? Nu știm. Să nădăjduim că ne va veni mintea la cap măcar acum, în al treisprezecelea ceas. Tot ar fi ceva. Poate reușim să ne revenim.

PS: Organizatorii turneului de tenis feminin de la Cluj, din pricina noilor restricții, se văd puși în situația să impună desfășurarea meciurile fără spectatori. Deși luaseră toate măsurile sanitare cuvenite: vânduseră numai 1.500 de bilete la o capacitate a sălii de 10.000 de locuri și numai celor care dețineau certificatul verde. Iar potențialii spectatori plătiseră nu doar biletele de intrare, ci atâția dintre ei și hotel și transport, unii venind chiar din străinătate. Frustrarea lor e firească. Exact în același timp, la București, se desfășoară ceremoniile religioase închinate Sfântului Dimitrie cel Nou și convoaie de enoriași se perindă să se închine la moaștele Sfântului. Instituțiile statului nostru tot n-au înțeles că să se poarte așa, cu dublă măsură, arătând severitate rigidă într-un caz și complicitate îngăduitoare în celălalt, e-n detrimentul lor, erodându-le serios credibilitatea și, în fond, autoritatea?