Aniversare unesco. Alexander Spendiarian – 150
Din calendarul aniversărilor pe sezonul 2020-2021 face parte și sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea valorosului compozitor, dirijor, pedagog armean Alexander Spendiarian.
El s-a născut pe 1 noiembrie 1871, în familia unui negustor armean de cherestea din localitatea Kakhovka, pe malul Niprului,din Imperiul Țarist, azi raionul cu același nume din regiunea Herson, în sudul Ucrainei.
Primele noțiuni despre cântatul la pian le-a deprins de la mama sa, manifestând de mic un interes deosebit pentru muzică. După terminarea gimnaziului, tânărul Spendiarian a călătorit prin Europa cu tatăl său.Urmărind un spectacol la Opera din Viena, a rămas fascinat, visând să compună lucrări care să poată fi interpretate de o asemenea orchestră simfonică.
Visul său avea să se împlinească ulterior. Pleacă la Moscova, unde studiază Dreptul la Universitatea Imperială (azi Universitatea Lomonosov) și până aproape de absolvire frecventează cercurile de intelectuali armeni. Întâlnindu-l pe poetul Alexander Tsaturian (1865-1917), în 1895, compune romanța „O, trandafir“, care avea să devină o piesă de mare popularitate, interpretată de-a lungul timpului de mari cântăreți, inclusiv din România, precum Zenaida Pally, Garbis Zobian, David Ohanesian, pe care am avut prilejul să-i ascult. Este anul când se mută la Petersburg, unde în 1897, obține diploma de jurist, profesie pe care n-avea s-o practice niciodată.
În capitala imperială, îl cunoaște pe Nikolai Rimski-Korsakov, căruia îi prezintă câteva din compozițiile sale timprii. Acesta devine mentorul său, predându-i lecții particulare de teorie muzicală, ajutându-l pe tânărul îndrăgostit de muzică să aprofundeze creația populară armeană. La sfârșitul acestor studii, în 1900, Spendiarian compune prima sa lucrare simfonică – Uvertura de concert, dedicată maestrului său.
În 1901, se mută la Ialta, se căsătorește cu văduva fratelui său, dispărut timpuriu, se instalează în vila pe care i-a cumpărat-o tatăl, o vilă care aparținuse reginei Natalia a Serbiei. Această casă devine în curând un centru al vieții culturale din faimoasa stațiune de la Marea Neagră. Aici se organizau concerte, serate, la care asistau personalități culturale rusești – Glazuov, Cehov, Rahmaninov, Șaliapin, Repin, Gorky etc. Desfășoară o bogată activitate creatoare, înființând școli de muzică, coruri de amatori, organizând concerte și compunând.
În 1916, se mută într-o vilă din fosta colonie venețiană medievală – stațiunea maritimă Sudak. Călătorește la Tiflis (azi Tbilisi), unde are prilejul să asculte multe melodii orientale, pe care le va folosi ulterior în creațiile sale. Are prilejul să cunoască un mare poet armean – Hovhannes Tumanian (1869-1923), autor al unor poeme renumite, tânărul compozitor oprindu-se la poemul „Asediul Cetății Tmuk“, care avea să devină subiectul operei sale Almast, cu care a pus bazele creației de operă armene și cu care a fost inaugurat Teatrul de Operă din Erevan în 1933.
În 1924, se instalează în capitala Armeniei, inițiind ample activități de dezvoltare a vieții muzicale din patrie. Datorită eforturilor sale, a creat orchestra simfonică a Conservatorului, împărtășind din experiența sa atât profesorilor, cât și studenților. Totodată și-a continuat activitatea componistică și concertistică.
Spendiarian este socotit, pe bună dreptate, creator al simfonismului armean, dar și al creației de operă. Din bogata sa creație simfonică amintesc tabloul simfonic Trei palmieri, inspirat de versuri ale lui M. Lermontov, Studii erevaniene, în care a folosit și instrumentele populare armene „dhol“ și „dayra“, Preludiu de concert, Schițe din Crimeea. A compus un număr impresionant de cântece și romanțe, dar și muzică instrumentală. Sunt cunoscute melodeclamația Vom trăi (după monologul Soniei din Unchiul Vania de Cehov), Edelweiss (după piesa Vilegiaturiștii de Gorky), cantata În amintirea lui Vladimir Stasov, romanța Pescarul și zâna, tot după Gorky, Ozymandia, după poemul lui P.B. Shelley, Pasărea dumnezeiască după Pușkin, Acolo spre câmpia măreață, inspirat de epilogul romanului Rănile Armeniei de Khaceatur Abovian și foarte multe alte lucrări.
Alexander Spendiarian rămâne un maestru al orchestrației, un instrumentist inventiv, lucrările sale dovedind o asimilare creativă a școlii muzicale ruse, cât și a tradițiilor folclorului armean. El a încetat din viață la 7 mai 1928, fiind înhumat chiar în parcul din preajma Operei erevaniene, unde se înalță și o statuie a compozitorului.
Boicot
Romanciera de succes Sally Rooney a stârnit o polemică. Ea este originară din nord-estul Irlandei, fiind considerată un talent tânăr în lumea anglo-saxonă. „Intrigile sale – scrie «Le Figaro» – abordează noțiunea de consimțământ, diferențele sociale și relațiile amoroase.“ Cele două romane precedente, cunoscute și în România, după ce au fost publicate în 2019 la Editura „Curtea Veche“ – Conversații cu prietenii („Conversations with Friends“) și Oameni normali („Normal People“), acesta fiind vândut în peste un milion de exemplare și a cărui adaptare pentru un serial TV a fost premiată la Globurile de Aur, – au fost traduse și în ebraică, de către Katya Benovits, fiind publicate în Israel de către editorul Moran.
Însă, Sally Roony a dat asigurări că nu va vinde editurii drepturile pentru cel de-al treilea roman al ei – Beautiful World, Where are You – „din solidaritate cu o mișcare care boicotează Israelul, pentru felul în care țara îi tratează pe palestinieni“, a explicat scriitoarea, într-un comunicat publicat de agentul ei.
Pe urmele primului tenor din istorie
Tenorul elvețian Emiliano Gonzales Toro (în imagine), născut la Geneva din părinți chilieni, consacră un album, deopotrivă de frumos și de pasionant, compozitorului Francesco Rasi (1574-1621), cunoscut pentru interpretarea rolului titular din opera Orfeo de Monteverdi în 1607, desemnat totodată primul tenor din istorie.
Studii etnice
După mai bine de cinci ani de cercetări și eforturi, California a devenit recent primul stat american care face din studiile etnice o disciplină necesară pentru absolvirea liceului, cu scopul de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă „eforturile și contribuțiile americanilor negri, asiatici, latino, nativi/indigeni și ale altor grupuri care au experiența rasismului și a marginalizării în America , aflăm dintr-un recent număr al cotidianului „Los Angeles Times“.