A apărut la Editura Creator volumul Carte cu scriitori. 24 de interviuri semnat de scriitorul brașovean Laurențiu-Ciprian Tudor. Volumul cuprinde, pe lângă interviuri, și patru anchete literare.Scriitorii din cartea lui Laurențiu-Ciprian Tudor au ajuns la Brașov, datorită unor evenimente culturale: lansări de carte, festivaluri, întâlniri literare, prilej pentru autor de a-i invita la destăinuiri pentru revista „Libris“, pentru diferite blog-uri și site-uri de profil. Din cauza pandemiei, alte întâlniri au avut loc grație internetului. Scriitorii intervievați sau invitați la anchetele literare sunt, în marea lor majoritate, profesori universitari, unii prezenți în carte cu două sau chiar trei interviuri (este cazul lui Teodor Baconschi, Bogdan Suceavă, Doina Ruști sau Simona Antonescu). Poeți, prozatori, critici literari, aceștia stau la taifas și deschid cititorului poarta spre lumea literară, spre viața scriitorului, profesională, dar și personală, prin abordarea unor aspecte ce țin de biografie și de o anumită intimitate interioară, profundă.
Nora Iuga, Constantin Abăluță, Florina Ilis, Adrian Cioroianu, Varujan Vosganian, Răzvan Voncu, Horia Gârbea și încă alții sunt invitații lui Laurențiu-Ciprian Tudor, fiecare însoțit de o carte de vizită și o fotografie și lunecând, mai apoi, pe firul gândurilor în diferitele direcții abordate de către tânărul scriitor brașovean. Rolul literaturii, predictibilitatea istoriei, cum se scrie un roman reușit, confuzia dintre notorietate și prestigiu, timpul ca supremă instanță de validare sunt câteva din subiectele aprofundate.
Unele întrebări au parfum de cafenea de provincie: ce ar spune, esențial și nou, bărbatul de 50 de ani despre sine? Vom avea o Europă islamică sau o Europă fără religie? Nu creează toate aceste tensiuni, pe fondul decadenței, premisele unui nou război mondial? Sau, pur și simplu: Ce e de făcut? Care este scăparea?
Într-o lume încercată cum este cea a timpurilor noastre, cultura și literatura ar trebui să fie încă o dată prilej de symbolon – unire, și nu de căutare a diferențelor, mai cu seamă confesionale, etnice ori de natură chiar mai sensibilă. Până la urmă, cine scrie se scrie și tot ceea ce are autorul duce cu sine în opera sa. Valoarea estetică a acesteia primează și nu orientările teziste. Misiunea culturii, a literaturii, a artei, este să rămână ceea ce sunt, indiferent de timpurile sub care trăiesc slujitorii lor. Toate vremurile sunt violente și confuze. (…) În toate aceste timpuri, arta în general și teatrul în special au oferit alinare și destindere. (Horia Gârbea)
Unele (nu puține!) interviuri și-ar fi găsit mai bine locul într-o carte cu un alt titlu, care să reflecte interesul pentru viața în cetate a scriitorului ortodox. Există, mai la Răsărit, festivaluri importante dedicate culturii ca expresie a ortodoxiei, unele chiar pan-ortodoxe. La noi au loc, de asemenea, astfel de manifestări culturale, de mai mică amploare. Este chapeau-ul sub care se desfășoară ele și ar fi fost potrivit și în cazul acestei cărți, structurând-o altfel și transformând-o poate chiar într-un volum reper.
Este o carte pe care vă îndemnăm să o citiți, nu înainte de a mărturisi, împreună cu Tatiana Niculescu și, sperăm, cu cât mai mulți cititori: Nu știu dacă autorii contemporani pe care eu îi citesc cu mare bucurie sunt buni ortodocși, buni catolici, buni protestanți, buni musulmani sau buni atei, dar eu îi iubesc așa cum sunt și cum scriu (…).