Cu banii câștigați pe Istoria literaturii române contemporane mi-am construit o casă la țară. Aveam cincizeci și nouă de ani. Obținerea autorizației, procurarea materialelor, găsirea unor muncitori capabili au însemnat pentru mine o adevărată odisee. N-am s-o povestesc fiindcă n-am forța epică a lui Homer. Vreau să evoc însă aventura conectării casei mele la rețeaua de gaz metan, întrucât are doar anvergura unei epopei „eroi-comice“.
Conducta de gaz metan, îngropată în pământ, sub uliță, se termina la câțiva metri de casa mea, Dar nu se știa exact unde. Nu exista niciun semn pe gardul din apropiere. Nu exista – nici la firma care furniza gaz metan, nici la cea care executase lucrarea – o hartă a rețelei de gaz metan din sat. Muncitorii care au venit să efectueze conectarea au făcut tot felul de presupuneri și în cele din urmă au săpat cu greu o groapă, în mijlocul străzii nepavate, în pământul bătătorit de trecerea mașinilor. N-au găsit conducta. După a doua încercare s-au lăsat păgubași și mi-au spus s-o găsesc întâi eu și apoi vin ei să mă conecteze,
În Germania conductele de gaz metan au la capăt un inel metalic pe care muncitorii îl identifică repede cu un contor Geiger plimbat pe deasupra solului. La noi…
Am angajat doi oameni din sat să facă noi încercări. Unul era bătrân și bețiv, altul – tânăr și tot bețiv. Dar săpau cu spor, în pământul tare ca piatra. Săpau mult mai adânc decât trebuia, deși li se spusese că tubul pe care îl căutau se găsea la cel mult un metru adâncime. Dispăreau în adâncul gropii cu sticla de palincă primită de la mine cu tot. Au săpat așa șase zile, încurcând rău circulația de pe stradă. Gropile le astupau după ce constatau că nu dau de urma conductei, ca să nu intre vreo mașină cu roata în vreuna dintre ele. Ei înșiși s-au aflat în pericol de a fi loviți de mașini. Cu greu i-am convins să pună un panou de avertizare la o oarecare distanță de locul unde săpau.
Unii șoferi întrebau pentru cine se fac săpăturile, apoi coborau din mașină și mă chemau la poartă ca să mă admonesteze și să mă amenințe. Puțini aveau răbdare să asculte explicațiile mele.
Cu săpăturile făcute de cei doi a fost un eșec total. Am trecut la altă metodă, Un fel de anchetă detectivistică. I-am întrebat pe toți sătenii din zonă dacă-și amintesc unde anume se terminase șanțul pentru conductă, cu trei ani în urmă, atunci când fusese săpat. Răspunsurile au fost la fel de diferite ca depozițiile celor care asistaseră la asasinarea lui Kennedy. Fiecare martor îmi indica alt loc.
Un fântânar mi-a propus să caute conducta cu nuielușa cu care obișnuia să caute sursele de apă din pământ. Cu apa era simplu (pentru că stratul freatic se află în zonă peste tot!), dar cu conducta n-a mers.
O clarvăzătoare mi-a vorbit de o cale ferată, dar cale ferată nu este prin apropiere de casa mea (poate va fi în viitor și clarvăzătoarea a confundat epocile).
Mă gândeam că nu mi-a mai rămas decât să apelez la serviciile de spionaj străine care, pe baza informațiilor primite de la sateliți de supraveghere, m-ar fi ajutat să-mi găsesc conducta.
Când eram mai descurajat, cineva mi-a spus că pe vremea îngropării conductei un țăran beat a căzut în șanțul săpat pentru ea, chiar la capătul șanțului. M-am gândit că poate își amintește unde anume a căzut. L-am căutat și l-am găsit destul de greu – după poreclă, Dușcă, nu după nume (oamenii din sat nu-și cunosc unii altora numele, ci numai poreclele). Se afla într-o cârciumă, împreună cu doi tovarăși de băutură.
I-am explicat lui Dușcă ce anume vreau de la el. A început să râdă:
Bravo, dom’le, da’ nu înțelegi că eram beat?! Beat rău de tot, matol. Cum să țin eu minte unde dracu’ am căzut? Poate știe nevastă-mea, că ea m-a luat de acolo.
M-am dus acasă la el și am vorbit cu nevastă-sa. Ea l-a blestemat că bea, dar a venit cu mine să-mi arate locul de unde îl recuperase cu trei ani în urmă. În apropiere de casa mea, s-a rezemat de un salcâm și a început să-și amintească:
Uite aici stăteam, rezemată de salcâm și mă uitam la el cum doarme în șanț. Mi-am făcut cruce. Avea acasă așternut curat și el dormea în șanț! M-am dus la el și i-am dat niște pumni în cap, ca să-l trezesc. Uite, aici dormea.
Și zicând aceste cuvinte, mi-a arătat locul.
Am adus repede o cazma și am săpat exact acolo. M-a ajutat și ea să sap.
Într-un sfert de oră am dat de conductă.