Care este adevărata…
…problemă pe care o ridică manifestările de sâmbăta trecută contra restricțiilor? În niciun caz, dreptul oamenilor de a manifesta, pe care îl invocă atât cei care găsesc normale protestele, cât și cei care le resping. Trebuie să fii naiv să crezi că dreptul cu pricina îi preocupă cu adevărat pe protestatari. Cronicarul scrie aceste rânduri în ultima zi a unei săptămâni în care numărul de infectări la 24 de ore n-a coborît decât o singură dată sub 6000, și chiar și atunci doar cu câteva zeci, iar cel al răpușilor de Covid, n-a coborît sub 100. Ciocnirea dintre cele două realități, marșul printr-un București mohorît meteo și moral al coloanelor de manifestanți și respectiv cifrele pandemiei, este cât se poate de semnificativă și, am spune, de dureroasă. O parte infimă din societate (dovadă cozile la vaccinare!) crede că e îndreptățită să refuze purtarea măștii sau să nege existența pandemiei. E pur și simplu criminal să organizezi proteste în stradă când crește alarmant numărul bolnavilor și al decedaților. Televiziunile sar asupra subiectului și ne asurzesc ore bune cu vorbe goale și cu imagini scandaloase. Toată lumea pare însă să ignore adevărata problemă, care este următoarea: manifestanții fără mască și lipiți unii de alții ca sardelele în conservă nu s-au strâns în mod spontan în cele două piețe din Capitală, și încă dintr-o reală îngrijorare față de încălcarea dreptului lor la libertate, ci au fost chemați – cu surle și tobe! – de anumite persoane pe care le știu toți. E vorba de aceeași mahalagioaică de care s-a lepădat până și partidul care a înscris-o pe listele parlamentare, un domn de care eu cel puțin n-am auzit nimic înainte, fiul regretabil al unui regretat scriitor și cu siguranță alți câțiva necunoscuți. Aceștia sunt la originea apelului care i-a mobilizat pe naivi și pe imbecili. Mahalagioaica a făcut din nou circ. I-a amenințat pe politicieni cu înființarea unei poliții a poporului. În concluzie, un spectacol jalnic cu protagoniști ale căror murdare interese personale sunt mascate de cele mai curate intenții politice. Și o manipulare în masă evidentă. Statul cum se apară? Jandarmii i-au flancat respectuos pe protestatari, probabil dintr-un complex 10 august. Motivând că n-au existat violențe. Ideea ar fi că trebuie să aștepe crima ca să acționeze. Dar însăși manifestația în vârf de pandemie ar fi trebuit tratată ca o crimă.
Locul întâi în lume
Există un domeniu în care Bucureștiul deține supremația mondială. Să nu ne bucurăm însă prea devreme: nu e record demn de laudă. Căci capitala noastră, o arată studiile de specialitate, este campioană la timp pierdut în trafic, e cel mai aglomerat oraș din lume. Cauzele acestei abisale performanțe pe dos sunt multiple: lipsa parcărilor, apoi lipsa unei rețele de transport public decente, care să lege diversele zone ale acestei aglomerări urbane, apoi numărul sufocant de mare de mașini într-un oraș cu un sistem stradal de secol XIX, nemodernizat. Între motivele deplorabilei situații mai există încă unul, pe care automobiliștii, adică majoritatea bucureștenilor, îl cunosc prea bine: indisciplina în circulație. Indisciplina, deși mai nimerit ar fi să spunem haosul. În îmbulzeala de pe carosabil, peste tot pe marile artere, ne pomenim în față cu mașini oprite aiurea (acolo unde au treabă șoferii lor!) și care, astfel, blochează, cu suverană nesimțire, o bandă sau două destinate circulației și dau peste cap întreg traficul. Bineînțeles, scoși din sărite de acest fapt, ne spunem: unde sunt polițiștii de la Rutieră, ca să intervină?! Nici urmă de aceștia! Bine că îi mai vedem pe la televizor, la mișcările de protest, unde acești vajnici „apărători“ ai ordinii publice, „din linia întâi“ cum se zice, manifestează cu convingere pentru mărirea salariilor și a celorlalte beneficii personale, că altfel am crede că în draga noastră țară poliție rutieră nici nu mai există. Ba nu, suntem nedrepți. Ne mai întâlnim undeva cu ei: au câteva locuri preferate, unde stau ascunși, la pândă, ca să-i sancționeze pe cei neatenți. Sunt interesați strict să-și facă planul la amenzi, nicidecum să supravegheze și să îmbunătățească traficul.