Omenirea sub zodia epidemiilor

Există deja o literatură (inclusiv istorică) adaptată la contextul pandemiei care a cuprins lumea începând cu primele luni ale anului 2020. Se poate vorbi deja despre o tipologie a lucrărilor consacrate condițiilor epidemiologice actuale. Dacă mulți autori doar s-au pliat cerințelor pieței de carte fără să fi abordat în trecut un astfel de subiect sau teme conexe, în cazul lui Lucian Boia întâmplarea face că istoricul chiar a avut preocupări – în anii 1980 – circumscrise problematicii microbiene și „apocaliptice“ (căci pandemia a fost percepută de către mulți ca un fel de „sfârșit al lumii“; oricum, al lumii așa cum eram obișnuiți să o privim până prin martie 2020). În 1985, Lucian Boia a publicat un volum despre Probleme de geografie istorică la Tipografia Universității din București, într-un tiraj infim (100 de exemplare). În mod previzibil, cartea a avut o circulație restrânsă și a fost puțin cunoscută; în plus, nici autorul nu s-a grăbit să o reediteze. Însă, la mijlocul anului trecut, Lucian Boia a decis să reviziteze textul din 1985 și, în locul unei retipăriri ca atare, a selectat fragmentele relevante de atunci, cu adăugiri minore (despre epidemii, cutremure, schimbări climatice semnificative, transformări ale mediului sub acțiune umană) și le-a adăugat un capitol consistent generat de evoluția recentă a pandemiei de COVID-19 (Treizeci de ani mai târziu…, pp. 117-142). Rezultatul este o provocatoare trecere în revistă a variatelor dezastre și catastrofe care au marcat evoluția societăților și a civilizației, precum și o comparație cu momentul actual. În 1985 și în anii următori, dincolo de înfățișarea consecințelor negative avute de epidemii și dezastre naturale de-a lungul istoriei, Lucian Boia – la fel ca Yuval Noah Harari mai târziu – rămânea în limitele optimismului (istoriografic). În 1989, atunci când îi apare cartea despre „sfârșitul lumii“, o subintitulează O istorie fără sfârșit, un subtitlu care exprimă detașarea față de scenariile apocaliptice (p. 6). Ideea lui Boia era că sfârșitul nu vine de fapt niciodată, deși este profețit atât de intens. Primul capitol al volumului apărut recent – Epidemiile (pp. 9-35) – este o prezentare a istoricului principalelor valuri epidemice din istoria umanității de la „ciuma din Atena“ (429 î.e.n.), descrisă de Tucidide, până la gripa spaniolă din 1918-1919 și noul Coronavirus din zilele noastre, amintind și de ravagiile produse de alte maladii (lepră, variolă, ciumă, sifilis, tifos, holeră, tuberculoză). Nu lipsește din această panoramă a patologiilor (cu precădere microbiene) nici spațiul românesc, cu „ciuma lui Caragea“ (p. 25) și epidemiile de holeră ale secolului al XIX-lea. În partea a doua a cărții, Lucian Boia vorbește despre dezastrele (umanitare, naturale, sociale și sanitare) strict contemporane, adică foarte recente, incluzând aici problemele demografice, migrațiile spre Europa, îndeosebi după 2015, gravele polarizări sociale, pauperizarea crescândă accentuată și în Occident. Frapat de prăpastia de azi dintre cei mai bogați și cei mai săraci, Boia afirmă: „Complet depășit de istorie la vremea lui, scenariul lui Marx [privind sfârșitul capitalismului] tinde să revină în actualitate, de data asta la scara întregii planete“ (p. 123). Pandemia generată de COVID-19 nu a făcut decât să exacerbeze aceste discrepanțe: „am primit cu toții o lecție usturătoare de modestie. La un secol după «gripa spaniolă», scenariul, practic, s-a repetat. O formă inedită de gripă, provocată de un «coronavirus» cu punct de plecare în China, a cuprins întreaga planetă“ (pp. 130-131); medicii nu au fost chiar așa de eficienți pe cât ne închipuiam și astfel s-a produs o dereglare poate fără precedent a activităților, a economiei, probabil mai mare decât cea generată de „Marea criză“ din 1929-1933. Boia sugerează în final și un pronostic: sfârșitul lumii nu se va produce, totuși, din cauza pandemiei. În primul rând, clima a luat-o razna (p. 134) și de aici – de la gravele dereglări climatice – ar putea veni în principal cel mai mare pericol pentru existența planetei. Abia acesta ar fi un posibil sfârșit.