O hartă a adversităților literare

 

Dacă ar fi să întocmim o hartă a adversităților care se manifestă în lumea literară, noi, cei din redacția României literare, avem de rezolvat destule situații conflictuale. Ținem să evidențiem aici două tipuri de divergențe, cele mai frecvente. Pe de o parte, suntem atacați din zona autorilor care privesc cu ostilitate acele proiecte inițiate de noi, prin care încercăm să stabilim o ierarhie literară bazată pe valoare, prin exercitarea spiritului critic. Cei excluși, bineînțeles, protestează totdeauna, simțindu-se privați de un drept care, sunt convinși ei, li se cuvine (ei fac parte din rândul celor care se privesc în oglindă și văd pe altcineva, se cred mai reușiți decât sunt!). Plini de mânie, ne-au acuzat și ne acuză de elitism și de câte alte păcate. Așa s-a întâmplat atunci când am propus Lista canonică a literaturii române din ultima sută de ani, ca și atunci când am lansat celălalt proiect, O hartă vie a literaturii române de astăzi. Ce și-ar dori toți aceștia? Negreșit, un spațiu otova, complet lipsit de repere, în care impostorii să fie la același preț cu scriitorii adevărați. Pe de altă parte, există o tendință, mai cu seamă a autorilor din promoțiile recente, de a respinge literatura celor dinaintea lor/ din afara cercului lor. E suficient să privim ce cărți sunt validate critic în revista noastră, dar și în multe alte publicații culturale, nu doar în cele ale Uniunii Scriitorilor și, prin comparație, să urmărim ce titluri se bucură de ditirambi în publicațiile pe care le controlează aceștia. Aproape niciun titlu nu trece dintr-un teritoriu în altul, listele sunt paralele, ierarhiile nu se întâlnesc niciodată, parcă ar fi universuri cu desăvârșire separate. Ne ferim să ne pronunțăm cine greșește în această evaluare critică pe dos. Spunem doar că situația e întristătoare și bulversantă: totală schizofrenie.