Și actuala campanie electorală a ajuns în fundătura, în ținutul mlăștinos unde se desfășoară de treizeci de ani alegerile la noi: lovituri sub centură, atacuri la persoană, înscenări penibile, manipulări și cumpărarea electoratului cu daruri false, în locul unei confruntări de programe, de idei, de soluții reale, care să ducă la modernizarea localităților și la îmbunătățirea vieții comunităților românești mari și mici. E deprimant, e zăpăcitor. Și zăpăcitoare (dar și de necrezut!) e noua serie de inițiative ale majorității parlamentare: se insistă, în primul rând, pe mărirea pensiilor cu 40 %. Să zicem că ar fi de acceptat o creștere a pensiilor chiar cu acest procent uriaș. Nicidecum nu trebuie însă să se mărească toate pensiile, ci doar pensiile mici, de până la un prag de 1500 sau de 2000 de lei. Astfel s-ar arăta o solidaritate socială (e de subliniat, o solidaritate in extremis, ignorându-se efectele devastatoare ale crizei sanitare și ale crizei economice!) cu oamenii aflați în suferință. Dar, pe lângă aceștia, așteaptă să se „strecoare”, să profite un întreg alai de pensionari de lux: cu pensii și așa absurd de mari, care ar deveni și mai sfidătoare. Apoi, alte măsuri dorite de majoritatea parlamentară: creșterea salariilor profesorilor, creșterea până la un minim de 3000 de lei a salariilor șoferilor, care să fie scutiți și de impozite, acordarea unor bonusuri lunare pentru profesori cu motivația că s-ar afla „în prima linie”. (Atunci, gândim, bonusurile cu pricina s-ar cuveni să fie date atâtor și atâtor categorii profesionale, precum și, desigur, fiecărui elev căci, după această logică, și toți elevii se află, nu-i așa?, „în prima linie“ etc., etc). Toată această „mărinimie“ se exercită într-un fel nemaivăzut: cei care dau nu dau de la ei, nu dau nici din ceva ce există, ci dau din ceva ce nu există! Plouă cu cadouri, dar niciodată nu se indică sursa acestor cadouri, niciodată nu se fac calcule să se vadă ce ar însemna pentru bugetul țării aplicarea nesăbuitei dărnicii. Toții specialiștii cu capul pe umeri avertizează alarmați că, economic, e o nebunie: ar crește deficitul până la o cotă care nu ne-ar mai permite împrumuturi externe la costuri suportabile, împrumuturi necesare ca să acoperim aceste cheltuieli suplimentare, am compromite toate investițiile și am fi siliți să le blocăm (numai investițiile fac să funcționeze normal circuitul economic al țării) și am pierde și cele 80 de miliarde de la Uniunea Europeană, căci n-am mai dispune de fondurile obligatorii de cofinanțare a proiectelor derulate. Evident, țara ar intra pe un drum al falimentului, ca Grecia sau Venezuela. Toate această dărnicie înseamnă, de fapt, o sacrificare a țării, pe care forțe politice iresponsabile o pun la cale pentru niște prezumtive voturi în plus, cu speranța că astfel își vor înfunda adversarii politici.