Rebut

Versurile sunt și despre „interese“. Și mai mult decât atât: un poem pe care l-am descoperit într-un volum trimis la redacție – vorba vine „poem“ – se intitulează chiar așa, „Interese“. Sună așa (de haotic & de ilizibil): „Nu pot crede / După ceai, / M-ai lăsat / Într-un parc, / Încruntat. / Și-a rămas în mod tranșant, / Într-un ceas / Să revii; / Mi-ai promis… / Ai zâmbit…/Dară ochii, / Au vorbit; / N-ai să vii… / Știu precis; / Te tot uitai, / La cel ce, am / Apelat / Și, rugat, / Să îmi dea, / Împrumutul, / Pentru ceai…“ Autorul versurilor este dl Marian Tomescu. Cartea din care au fost selectate: Reverențe târzii, Editura Rotipo. E un volum în care sunt foarte multe poeme – vorba vine „poeme“ – pe care autorul ar fi fost bine să fi avut tot interesul să nu le publice…