Să vedem ce subiecte mai au editorialele din revistele noastre literare. În LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ nr. 8, Dan Cristea continuă campania sa de aducere în actualitate a clasicilor. De data aceasta, în atenția directorului de la acest lunar bucureștean al Uniunii Scriitorilor se află pastelurile lui Vasile Alecsandri: „Pastelurile au mai degrabă compoziția unui jurnal intim, atent, uneori cu umor, la reverii (nu lipsesc nici reveriile memoriei legate de Elena Negri), la împrejurimile casei («colțul nostru de lume»), la fenomenele naturii și meteorologie, la lumea animală ori vegetală, la muncile câmpenești și la oamenii care le împlinesc, toate consemnate cu o meticulozitate și cu o gradație în abordare demne de admirat.“ Nu atâta serenitate ca la Dan Cristea, întâlnim în editorialul intitulat „Derută și destrămare“, semnat de Adrian Popescu în STEAUA nr. 8, revista pe care poetul o conduce la Cluj. Textul său dens conține opinii ferme, bine argumentate și reprezintă „o luare de poziție privind mișcarea anarhistă de irațională demolare a civilizației americane, BLM“. Reproducem aici un pasaj, îndemânând la citirea articolului în întregime: „…Mai pe larg formulat: «Istoria nu este o pagină albă pe care putem scrie versiunea noastră». Simplu și răspicat spus, subînțelegându-se că o ideologie, fie ea și numită corectitudine politică, nu poate să modifice trecutul, fără a comite un abuz revoltător. Ca să acuzi rasa albă de toate relele din univers, trebuie, cred, să ai o gândire resentimentară, așa cum un filosof german din alt secol, Max Scheler, o analiza exact, dezvăluindu-i resorturile ascunse. Omul resentimentar, cum mi se pare cel care dărâmă statuile unor ilustre figuri istorice, nu este un ins care nu le știe valoarea simbolică, dar tocmai valoarea aceasta îi provoacă un sentiment insuportabil de inferioritate. De aici, vehemența contestărilor, dar și ingratitudinea dezonorantă.“