Pe lângă multiplele și apăsătoarele neajunsuri provocate de pandemie, există, colateral, și un beneficiu pentru scriitori (ca și, probabil, pentru alte categorii de creatori): în această perioadă de recluziune ei au putut să stea mai mult la masa de lucru, concentrându-se asupra scrisului, activitatea definitorie pentru condiția lor. Primele rezultate care confirmă că așa s-au petrecut lucrurile încep să se vadă. Astfel, în revista ARCA (nr. 2, 2020) putem citi extinse fragmente din „jurnalul unui aseptic melancolic“, Vasile Dan, intitulat Cum am ratat sfârșitul lumii. Textul său înseamnă literatură de calitate. Mai ales în fragmentele în care autorul, pornind de la realitatea imediată, „se desprinde“ de la pământ și reflectează la ceea ce cu un termen vag s-ar numi condiția umană. Să reținem, spre edificare, însemnarea poetului din ziua de 15 martie 2020: „De zece zile mi-am impus singur izolarea în casă. E pandemie. Așa că privesc lumea aseptic și melancolic doar prin geam așa cum îmi închipui că o face printr-un hublou, de sus de tot, dintr-o capsulă etanșă, un astronaut ce exclamă admirativ: «Totul e albastru! E admirabil aici că-s bine închis». Testul la singurătate e puțin altfel decât cel la tăcere pe care, înainte, în tinerețe, îl exersam în scris în una dintre milioanele de carcere în care am trăit până la vârsta de 40 de ani. Tăcerea, atunci, putea vorbi. Uneori, la sărbători oficiale și tot mai dese, pe măsură ce sporeau sărăcia și mizeria multilaterală, puteai vorbi, paradoxal, asurzitor. Nu intrai în corul de obște, oficial, și asta, tăcerea asta, se contabiliza, se auzea până sus, la ceruri. Dar, acum, singurătatea nu. Ea e altfel decât tăcerea cea veche. Lucrurile par azi mai ciudate. Evadarea din ea nu e prea recomandată în pandemie. Frustrarea ta e incomensurabilă și motivată. Nicio molimă, niciodată, nu s-a putut lipsi de un vicleșug. Acela de a-l ispiti, de a-l atinge fizic pe cel de lângă tine. Omul e o ființă (o, da, desigur superioară) gregară. Sau mai fin: o specie socială. Taie-i această stare și o vei răni adânc. Iar încălcarea izolării drastice impuse poate fi, se dovedește în statistica zilnică, în mass-media, letală.“ Dacă va stărui pe această cale, valorosul poet care este Vasile Dan va fi și autorul unei proze de idei care atrage și contează.