Rebut

Cum sperăm că s-a observat deja, sensul acestei rubrici nu este nici cultivarea (prin repetiție) a umorului involuntar, nici lezarea reputațiilor autorilor de pseudo-literarură. Încercăm doar să semnalăm publicului cititor riscul care decurge din abandonarea criteriilor și răul pe care îl facem atunci când, dintr-o greșit înțeleasă îngăduință, încurajăm eforturile inutile ale unor oameni lipsiți de talent literar.

Azi selectăm din pseudo-creația lui Ioan Baban.

Merg… pe stradă…

merg încet pe stradă… parcă ațipesc…

taie așteptarea rar câte-un cuvânt,

pașii mei din urmă n-au

discernământ,

dar bătut de brumă drumu-i nefiresc,

ce-o fi mai spre seară nu pun întrebări,

după mine-aleargă o melancolie

ca o santinelă din militărie

înarmată straniu cu admonestări;

îmi continui calea că așa e scris,

nu mă preocupă nici un rezultat;

în hrisoave strâmte cu sens interzis

se oprește gândul într-un colț uitat;

nu știu unde duce drumul început,

dacă nu îmbracă straiul absolut…

(din volumul …tăcere în cuvinte. alte ultime sonete, Editura PIM, Iași, 2016)