Poem de Ioan Morar

Putea fi zodie

Am avut de partea noastră

un zeu îngăduitor: înserarea

în vremurile acelea

am putut să scriem tot ce am vrut

să iubim ce nu făcea parte din noi

să păcătuim în toate religiile

să fim ce n-am mai fost

a venit la noi ca o dorință cu luminile stinse

ca o tristețe împrumutată din cărți

ca o trestie care a fost cîndva

un mesaj neînțeles

o țeavă prin care a călătorit întunericul

dintr-o parte în alta

precum îndoielile de la zeu la om

ceea ce știm nu-ncape

în ceea ce spunem

răgetul leului nu mai încape în leu

am avut de partea noastră înserarea

ne-a lăsat să credem

că susurul apei e chiar apa

(mai tîrziu am scris:

susurul apei e chiar apa”)

am stat la masă cu defectele noastre

și am plîns apoi nu am mai plîns

răgetul leului a trecut pe lîngă noi

am mai turnat în pahare

am vorbit despre un miel strălucitor

pictat înainte de nașterea noastră

ar fi putut fi zodie dacă ar fi vrut

(o tristețe împrumutată din cărți)

răgetul leului a fost cîndva făclie

viața mea, un întuneric refolosit.