Jurnal de carantină

În lumea sportului nostru, cum știți, toate-s vechi și noi sunt toate. Iar se transferă Ianis Hagi, dacă nu chiar la Lazio (bașca la Real Madrid!), măcar la Rangers, în caz că „generoșii“ scoțieni nu se vor zgârci la amărâtele alea de cinci milioane cerute de belgieni, ca să scape de el. De vândut se vinde iarăși și Dinamo, și tot pe un leu, echipa lui Negoiță, bântuită de faliment și de pierderea licenței, fiind scoasă la mezat a nu știu câta oară. M-aș bucura sincer să preia echipa spaniolul Menendez și să-l pună președinte pe Ioan Andone, cu fanii dinamoviștilor alături. Vremurile sunt tulburi însă, mai ales în Spania, iar dacă ne uităm în urmă la „investitori“, când nu era nici urmă de coronavirus, enumerând indianul, doi șeici, vreo doi ruși și niște caraghioși penali autohtoni care se anunțaseră cumpărători de bună credință, rămân în continuare sceptic. Dezvăluirile lui Cornel Dinu – care povestește taman acum că el însuși a predat valiza cu șpagă pentru arbitrul sferturilor europene cu Hamburg, din ’84 – au inflamat suporterii câinilor, dar practica nu era nici pe departe patentată de români și nici nu sunt sigur că la casele mari europene a fost abandonată vreodată. Mai ales că banii care circulă astăzi în fotbalul de vârf sunt de vreo sută de ori mai numeroși decât acum 36 de ani! Cert e că atunci Dinamo a eliminat nemții care dețineau Cupa Campionilor Europeni, iar performanța bucureștenilor rămâne, neîndoielnic, una de top și de palmares! Asta în condițiile în care aici, acasă, fotbalul autohton e ca vai de el, târât în sărăcie, peste care a mai venit acum și năpasta coronavirusului. Federația se bâlbâie ca de obicei, nimeni nu știe când s-ar putea relua campionatul, iar ca soluție (absolut cretină!) s-a lansat pe piață eventualitatea ca Liga 1 să repornească și să se încheie în Antalya. Adică încoronarea campioanei României să aibă loc în Turcia! Iar cum Burleanu și ai lui se fac că plouă, nu e deloc exclus ca lor să le fi trecut prin cap această prostie, lansată chipurile dinspre LPF.

Un scandal aproape identic s-a iscat și în handbal, cu atacuri dure la adresa tandemului Dedu – Vărzaru, de la vârful federației, care a decis reluarea campionatelor pe 31 mai! O întreagă nebunie, fie și numai dacă se va decide ridicarea restricțiilor la 15 mai, cum e posibil să se întâmple. Dincolo însă de cele numai două săptămâni teoretice de pregătire, ne putem întreba cum vor păstra jucătorii și jucătoarele distanța socială pe teren, dacă sunt asimptomatici și dacă vor purta și măști?! Răspunsul a venit de la fostul selecționer Tomas Ryde, care, aflând decizia FRH, a transmis: „În toată lumea, 99% dintre sporturile de echipă sunt anulate, deoarece oamenii sunt mai importanți decât banii. Federația Română de Handbal decide totuși ca liga să fie terminată. Va reîncepe pe 31 mai și vor fi 10 meciuri în 22 de zile. Dumnezeule, totul este posibil în România!!!“, a exclamat Ryde pe rețelele de socializare. Fără alte comentarii…

Vă invit să privim însă spre tenisul mondial, unde maturitatea și seriozitatea sunt la cote mai înalte. Djokovici bunăoară, care este nr.1 mondial, a declarat că, dacă forul internațional va impune jucătorilor vaccinarea obligatorie pentru a participa la circuit, personal se va opune categoric unei asemenea condiții, ca și celor care ar putea fi introduse în vederea călătoriilor, lăsând să se înțeleagă că s-ar gândi chiar la retragere. Patrick Mouratoglou și Tsitsipas au lansat strângerea de fonduri pentru ajutorarea sportivilor mai slab cotați, iar Andy Murray a cerut reducerea pe viitor a premiilor acordate la turnee, tocmai pentru ca banii să poată ajunge și la ceilalți tenismeni, explicând că un premiu de patru milioane atribuit câștigătorului ar fi fondul ideal pentru jucătorii din calificări! Nu în ultimul rând, marele Roger Federer a lansat pe Twitter propunerea ca, în acest an de răscruce și pentru tenisul mondial, să se treacă la fuziunea dintre ATP și WTA, întrucât lumea tenisului este de fapt una singură și e anormal să aibă două sisteme de clasare, două sigle, două site-uri separate și categorii de turnee diferite. Iar Federer – susținut prompt de Nadal, Simona Halep, Muguruza și Serena Williams- conchidea: „Toate sporturile trec printr-o perioadă dificilă, din care putem ieși cu două organizații slăbite sau cu una puternică!“

Corect, c-așa e-n tenis, nu?